”Apologia pîrleazului”, o imagine a societății românești actuale creionată de antropologul Vintilă Mihăilescu

”Apologia pîrleazului”, o imagine a societății românești actuale creionată de antropologul Vintilă Mihăilescu

Apologia pîrleazului, un nou volum sub semnătura celui mai cunoscut antropolog de la ora actuală, Vintilă Mihăilescu, a apărut în colecţia Plural M a Editurii Polirom şi este disponibil din această săptămînă în librăriile din ţară.

unnamedObservator atent al realităţii imediate, Vintilă Mihăilescu creionează în eseurile sale o imagine sui-generis a societăţii româneşti actuale, arătînd cum ne raportăm la diferite valori, care sînt noile mentalităţi şi obiceiuri, dar şi relaţia noastră cu propriul trecut şi speranţele pentru viitor. Complexele culturale, sărbătorile, dezindustrializarea, munca, elitele şi masele, detoxifierea, homo bran-shatus sau porcuşorul Luţă devin puncte de pornire pentru analize spumoase, dar şi pentru texte polemice de critică socială.

Sensul acestei alcătuiri este acela de a lua în serios pretenţia de «antropologie publică» şi de a transmite un mesaj de «optimism critic», pe care îl consider util în acest climat public de mizerabilism necritic. Altfel spus, este vorba şi despre un mesaj public, nu doar despre o conjuncturală antologie de autor. (Vintilă Mihăilescu)

Din cuprins: Muzeul şi identitatea Ţăranului Român • Cain şi Abel în România • Privind obrazele modernităţii româneşti • Durkheim şi bunica românului • Religie şi democraţie • D’ale bucuriilor vieţii • Primăvara carnavalului nostru • Povestea de succes a celor 60 de biserici de lemn.

Vintilă Mihăilescu este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Sociologie din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universităţi şi centre de studii avansate din Canada, Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Belgia, Austria şi Bulgaria. Din 2005 pînă în 2010 a fost directorul general al Muzeului Ţăranului Român. În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000. Din 1998 este colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde deţine rubrica „Socio-hai-hui”. A mai publicat: Paysans de lʾhistoire (în colab., 1992), Fascinaţia diferenţei (1999), Socio-hai-hui. O altă sociologie a tranziţiei (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002), Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani (2010). De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut Socio-hai-hui prin Arhipelagul România (2006), Antropologie. Cinci introduceri (ed. I, 2007, ed. a II-a revăzută şi adăugită, 2009), Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape (coord., 2009), Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică (ed. I, ed. a II- a, 2013) şi Condiţia romă şi schimbarea discursului (coord. împreună cu Petre Matei, 2014).

Back to top