Mi-au plăcut poeziile din proaspătul volum Călăul harnic, prozele din Deania neagră și îmi plac mesajele sale care arată implicare și interes în chestiuni lumești, cotidiene, pe care mulți confrați ai săi le privesc cu superioară infatuare. Vorbesc despre Alexandru Petria, prozator, poet, jurnalist și nu cred că greșesc dacă îl numesc și lider de opinie. E autorul direct, frust și adevărat a cărui proză te trezește și ale cărui poezii îți aduc nostalgii ale pasiunilor demult apuse.
Un manuscris de demult cuprinde secretul vieţii noastre. Trăieşte clipa pentru a-ţi păstra sufletul viu! 14 iulie 1099. În ajunul bătăliei pentru Ierusalim, cruciaţii aşteaptă, dincolo de ziduri, zorile, când va începe asaltul. Locuitorii din Oraşul Sfânt – creştini, evrei şi musulmani – se adună spre a-l asculta pe grecul înţelept căruia îi zic Coptul. El nu le spune nimic despre bătălia iminentă, ci le vorbeşte despre învăţămintele desprinse din viaţa de toate zilele, din provocările şi greutăţile pe care fiecare trebuie să le înfrunte, despre credinţă şi puterea de a transforma înfrângerile în începuturi de drum. Adevărata înţelepciune provine din iubire, din clipele de suferinţă prin care trecem, dar şi din cele de glorie, din îngemănarea perpetuă a vieţii cu moartea.
Scriitorul chinez Mo Yan a fost desemnat de către juriul Nobel drept câștigător al Premiului pentru Literatură 2012. Mo Yan este autorul romanului Sorgul roșu, apărut în colecția Raftul Denisei la Humanitas Fiction.
Să citești Omar cel orb e ca și cum ai plonja într-o lume pe care nu o cunoști, dar care te atrage și te incită, pentru că o examinezi de mult din depărtare. Nu e atrăgătoare prin arome, culori, senzații, ci prin duritate și prin faptul că este absolut diferită de tot ceea ce știai până acum despre un teritoriu pe care istoria l-a condamnat la izolare și l-a înzestrat cu o imagine ermetică, impenetrabilă.
Cartea Claudiei Moscovici, Între două lumi, poate fi citită în mai multe registre de lectură. Mai întâi, este evident o operă de ficțiune. Dovadă stau poveștile de iubire atent construite, planurile alternante și personajele frumos alcătuite. Apoi, este un documentar despre România comunistă și chinurile emigrației din acea perioadă. Este un thriller pentru că acțiunea se intensifică brusc și descoperi că personaje pe care le vedeai frumoase și romantice pot fi crude și lipsite de scrupule. Pentru un autor român este un roman îndrăzneț. Pentru un autor american de origine română este un roman necesar biografiei.
La împlinirea a 145 de ani de la înființare, Biblioteca Academiei Române își dezvăluie secretele în cadrul Nopții porților deschise, din 6 octombrie ora 18.00 până în 7 octombrie ora 1.00. Fiecare vizitator va primi un flyer care îi acordă acces gratuit în Biblioteca Academiei Române până la sfârşitul acestui an.
La ce vă gândiți când auziți o frază de genul acesta: „Designerul de carte este un traducător, un autor vizual, un consilier dramatic și un regizor? Aveți în minte vreun designer cunoscut din România, țara unde a fi designer de carte este echivalent cu a fi designer de copertă și unde cărțile bine făcute sunt co-printuri, iar o copertă frumoasă e mai rară decât un diamant negru?
Probabil că ați auzit de Mikkel Birkegaard și marele său succes de debut, Libri di Luca – Biblioteca umbrelor. O carte despre misterele care se ascund în spatele cuvintelor, despre puterea înrobitoare a vorbelor rostite răspicat și despre tainele străvechi care ajung la lumină pentru a salva o lume pierdută deja. La doi ani după ce a terminat Biblioteca umbrelor, Birkegaard a surprins lumea literară daneză și internațională cu un nou roman, foarte departe ca stil de cel de debut. Condamnat la moarte este un thriller cu accente horror, iar acest horror nu vine din descrieri super-sângeroase (deși sunt câteva care or să vă dea fiori), ci din atmosfera creată în jurul personajului principal, Frank Føns. Un interviu în exclusivitate cu Mikkel Birkegaard.
N-am fost niciodată admiratoarea prozei lui Hemingway. A fost o perioadă în liceu când i-am citit cărțile, dar mi se păreau aride și masculine, deși în fiecare am găsit pasaje care mi-au plăcut. Dar păreau mici insule delicate într-o mare plină de valuri furioase și stânci colțuroase.
Fiul meu e în clasa pregătitoare. Da, acea controversată clasă despre care luni bune s-a vorbit ba de bine, ba de rău, blamată când de pedeliști, când de useliști, a cărei soartă e încă incertă și care e privită de Ministerul Educației ca un experiment. Un experiment în care sunt implicați copii – peste 130.000 în toată țara, învățători – spre 6000 de oameni, școli, primării (din loc în loc) și părinți – teoretic dublu cât numărul copiilor. Ajungem la o cifră impresionantă de persoane implicate și afectate de acest experiment.
Povestea romanului Cel care mă aşteaptă este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debutează cu puţin timp înainte de revoluţia iraniană şi se concentrează asupra vieţii unei femei obligate să se descurce singură, cu trei copii, într-un oraş …
Iată o carte pe care eu n-am putut s-o citesc dacă eram singură într-o încăpere; după primele capitole, am decis că e o lectură potrivită pentru spații populate, așa că am citit-o în metrou. O să spuneți că sunt o fricoasă, dar mi-ar plăcea să mă judecați după ce veți citi și voi cartea. Oliviu Crâznic, autorul romanului gotic ...și la sfârșit a mai rămas coșmarul, scrie cu talent și multă imaginație o poveste cu atmosferă medievală, personaje stranii și puternice (de ex. Nosephoros, un soi de strigoi Nelapsi, care face prăpăd) și detalii foarte vii.