Autori | BookMag

Amor intellectualis.Romanul unei educaţii

Acum, când toată lumea discută despre cartea anului 2011, eu o citesc pe cea premiată anul trecut şi anume Ion Vianu - Amor intellectualis. Mă gândesc chiar să-mi fac din aceasta simplă coincidenţă un obicei, transformat eventual într-un ritual în câţiva ani, deoarece îmi asigură o (minimă) obiectivare şi distanţă critică faţă de o carte a momentului, adulată sau urâtă vreme de câteva zile sau luni, de (prea) multe ori prin raportare nu atât la valoarea ei strict literară, cât mai ales la persoana autorului...

Darul ce se vede în ochi

Romanul Darul, al domnişoarei Cashore, începe în cel mai dramatic mod cu putinţă – o tânără domniţă pătrunde într-un castel, scoate din circulaţie gărzile, se luptă cu un personaj necunoscut (dar care nu face parte dintre cei din castel), apoi eliberează un bătrân deţinut în temniţele respectivului castel şi-l duce într-un loc sigur. Şi cartea continuă în acelaşi ritm trepidant, făcându-l pe cititor să n-o lase din mână până n-o termină.

Manual de existenţă, ediţie princeps

Cartea aceasta se cheamă viaţă, iar Luis Landero se cheamă creator. Suflă peste nişte cuvinte, peste nişte întâmplări simple şi le umple de vigoare, de suflu, de mişcare. Croşetează un labirint de povestiri, de momente, de amintiri ale unui personaj ajuns la capătul vieţii. Şi toate lucrurile făcute şi nefăcute capătă o altă dimensiune, o altă importanţă.

Omul care a plâns la Hellboy

De ce să citeşti recenzii de film? Ce, n-avem ochi să vedem şi singuri cum e filmul? Asta-i o reacţie populistă împotriva criticilor de film care şi-au tot pierdut din putere în ultimii 20 de ani. Locul le-a fost luat de ratinguri, steluţe, campanii de promovare covârşitoare. Industria filmului comercial a înţeles că atâţia bani investiţi nu mai pot depinde de capriciile unui om, criticul. Adică cum? Eu cheltui sute de milioane de dolari şi vine unul şi spune că i-am aruncat aiurea pe geam şi-mi mai şi afectează vânzările.

Poţiuni pentru frumuseţea sufletului şi agerimea minţii

Iar m-am specializat în cărţile pentru copii şi zău dacă îmi pare vreun pic rău. Oferta este foarte bogată, de parcă un tren întreg încărcat cu fantezie a deraiat undeva, deasupra noastră, şi s-a vărsat peste lume.

SFmania 12
Reflexe în oglinzi răsturnate

Viziunea utopică n-a avut parte, în anticipația noastră, numai de o îmbrățișare admirativă. În vreme ce unii autori o aplicau necondiționat soluțiilor SF pe care le experimentau, alții, mai prudenți ori mai neîncrezători în visările idealiste, și-au scris textele înmuindu-și „penița în cerneluri acide. Chiar servind drept punct de referință, utopia ieșea în lucrările lor răsturnată, un produs semănând nu cu iluzia fericită proiectată peste secole sau milenii, ci mai degrabă cu mizeriile scurse din realitatea dospită temeinic a regimurilor totalitare. Mai rar asemenea scrieri s-au putut publica înainte de 1989 și, de regulă, nu integral, ci în bună măsură cenzurate.

Familia aflată în pragul unei crize…de nervi

Puţini au putut să descrie frământările unei familii tulburate, folosindu-se de umor, fără a cădea în grotesc. Bora Ćosić reuşeşte să redea sensibilitatea unui preadolescent ce-asistă la bizareriile unui spaţiu familial dominat de un tată alcoolic, de o mamă anxioasă şi de un bunic veşnic pus pe harţă şi ursuz. Tabloul familial nu este unul sumbru. Replicile şi culorile sunt vii atunci când lumea este filtrată prin ochii unui copil aflat în căutarea acelor soluţii ieşite din comun.

Liza Marklund, din tabloid în bibliotecă

Cu romanele polițiste scandinave am făcut cunoștință abia după ce am văzut filmul Bărbați care urăsc femeile, varianta suedeză, după romanul lui Stieg Larsson. Și când am auzit că autoarea Liza Marklund a scris deja 12 romane polițiste în 12 ani, am început Studio 69 cu o reținere ușor răutăcioasă. O fi fost din invidie feminină, o fi fost invidie pur și simplu?... Dar m-a prins de la început, de fapt, m-au intrigat primele rânduri din Nota Autoarei, vedeți mai jos de ce. Și apoi, restul a mers strună.

Ești în stare să afli un secret capital?

UPDATE: Sanctus s-a dovedit a fi cel mai de succes titlu al editurii Allfa la această ediție a Târgului Internațional Gaudeamus 2011. În pauza dintre o lansare, o discuție cu bloggerii și o sesiune de autografe, Simon Toyne a acceptat să povestească pentru BookMag despre Sanctus și să facă o pledoarie pentru romanul care a fost tradus în 40 de țări.

Să mai punem mâna pe clasici. Gombrowicz şi Melville

Cum citim şi recitim clasicii? Metoda mea e simplă, urmăresc linii simple tematice, stilistice etc., care de obicei n-au legătură cu lectura tradiţională. Şi nici mare relevanţă estetică. Mi-e gîndul numai la prostii, cum ar zice Moromete. Una dintre metodele de lectură e să urmăresc mai atent decât de obicei ce fac personajele cu mâinile sau cu privirea (în Kafka de exemplu e mai mult decât interesant cum se mişcă personajele în spaţiu, o adevărată mimă textuală). Uneori personajele ne fac gesturi din spatele textului în care sunt ţinute prizoniere de autor sau de tradiţia lecturii.

Otrăvuri, bombe şi poliţişti

Lloyd Allen era un nebun periculos, internat în spitalul Bradfield Moor. Într-o noapte cu lună plină a auzit vocea Domnului - care i-a cerut să plece din ospiciu şi să omoare pe cineva. În încăierarea provocată de tentativa de evadare a nebunului – care găsise un topor în trusa antiincendiu de la primul etaj al spitalului – doctorul Tony Hill a reuşit să-i distragă atenţia lui Allen suficient timp cât să permită infirmierilor să-l imobilizeze, dar s-a ales cu o lovitură de topor în genunchi...Aşa începe o nouă aventură a doctorului Hill şi a inspectorului-şef Carol Jordan.

Ce mai mâncăm?
Fistic și nuci exotice

Pentru că suntem în post, specialiștii noștri în nutriție Prof. Dr. George Puia Negulescu și Dr. Șerban Negulescu vă vor recomanda câteva alimente esențiale pentru sănătate și formă intelectuală maximă! Începem o mini-serie despre gustările de la birou: fisticul, nucile Macadamia și nucile de Brazilia.

Categorie: Autori