Romanul Darul, al domnişoarei Cashore, începe în cel mai dramatic mod cu putinţă – o tânără domniţă pătrunde într-un castel, scoate din circulaţie gărzile, se luptă cu un personaj necunoscut (dar care nu face parte dintre cei din castel), apoi eliberează un bătrân deţinut în temniţele respectivului castel şi-l duce într-un loc sigur. Şi cartea continuă în acelaşi ritm trepidant, făcându-l pe cititor să n-o lase din mână până n-o termină.
Cartea aceasta se cheamă viaţă, iar Luis Landero se cheamă creator. Suflă peste nişte cuvinte, peste nişte întâmplări simple şi le umple de vigoare, de suflu, de mişcare. Croşetează un labirint de povestiri, de momente, de amintiri ale unui personaj ajuns la capătul vieţii. Şi toate lucrurile făcute şi nefăcute capătă o altă dimensiune, o altă importanţă.
Un eveniment cultural de excepție, Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB), un proiect independent, iniţiat în 2008 de Oana Boca, Vasile Ernu şi Bogdan-Alexandru Stănescu, marchează sfârșitul de an cultural. Iubitorii de literatură au ocazia să participe, timp de trei zile, de miercuri până vineri, la Clubul Ţăranului din cadul MŢR, la lecturi publice şi dezbateri cu scriitori importanţi şi manageri culturali din Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Croaţia, Bulgaria şi România.
De ce să citeşti recenzii de film? Ce, n-avem ochi să vedem şi singuri cum e filmul? Asta-i o reacţie populistă împotriva criticilor de film care şi-au tot pierdut din putere în ultimii 20 de ani. Locul le-a fost luat de ratinguri, steluţe, campanii de promovare covârşitoare. Industria filmului comercial a înţeles că atâţia bani investiţi nu mai pot depinde de capriciile unui om, criticul. Adică cum? Eu cheltui sute de milioane de dolari şi vine unul şi spune că i-am aruncat aiurea pe geam şi-mi mai şi afectează vânzările.
Iar m-am specializat în cărţile pentru copii şi zău dacă îmi pare vreun pic rău. Oferta este foarte bogată, de parcă un tren întreg încărcat cu fantezie a deraiat undeva, deasupra noastră, şi s-a vărsat peste lume.
Puţini au putut să descrie frământările unei familii tulburate, folosindu-se de umor, fără a cădea în grotesc. Bora Ćosić reuşeşte să redea sensibilitatea unui preadolescent ce-asistă la bizareriile unui spaţiu familial dominat de un tată alcoolic, de o mamă anxioasă şi de un bunic veşnic pus pe harţă şi ursuz. Tabloul familial nu este unul sumbru. Replicile şi culorile sunt vii atunci când lumea este filtrată prin ochii unui copil aflat în căutarea acelor soluţii ieşite din comun.
Cu romanele polițiste scandinave am făcut cunoștință abia după ce am văzut filmul Bărbați care urăsc femeile, varianta suedeză, după romanul lui Stieg Larsson. Și când am auzit că autoarea Liza Marklund a scris deja 12 romane polițiste în 12 ani, am început Studio 69 cu o reținere ușor răutăcioasă. O fi fost din invidie feminină, o fi fost invidie pur și simplu?... Dar m-a prins de la început, de fapt, m-au intrigat primele rânduri din Nota Autoarei, vedeți mai jos de ce. Și apoi, restul a mers strună.
Sfaturile lui Lewis Carroll pentru redactarea corespondenței, cuprinse în volumul Scrisori pentru Alice. Opt sau nouă sfaturi înțelepte pentru compunerea scrisorilor, lansat de editura Gramar la Târgul Gaudeamus, au suscitat mici polemici. Generate nu de faptul că aceste sfaturi ar fi acum cumva demodate, căci nu mai scrie aproape nimeni o scrisoare obișnuită, ci pentru că stilul de scriitură al lui Carroll lasă loc de interpretări, ironii, jocuri de cuvinte – multe dintre ele intraductibile în română.
Dragoș Butuzea despre volumul Românii, un viitor previzibil?, de Dorin Bodea. Când aveam televizor, vedeam tot felul de părerişti – intitulaţi pompos analişti sau lideri de opinie – care se pronunţau despre cum sunt românii. Eu însumi spun că „noi, românii facem şi dregem. Iată însă o carte care ce are la bază o cercetare ştiinţifică – bazată pe perspectiva a 1132 de români din toată ţara. Ei vorbesc despre caracteristicile culturale ale lor înşile şi ale celorlalţi.
Concursul BookMag Aventurează-te în lectură! dedicat romanelor de aventuri are o câștigătoare: Ramona, autoarea blogului Nobody's Perfect, pentru recenzia romanului Oameni Feroce de Dirk Wittenborn, apărut la editura Trei. Ramona primește un voucher în baza căruia poate să își aleagă cărți în valoare de 200 de lei din elefant.ro.
UPDATE: Sanctus s-a dovedit a fi cel mai de succes titlu al editurii Allfa la această ediție a Târgului Internațional Gaudeamus 2011. În pauza dintre o lansare, o discuție cu bloggerii și o sesiune de autografe, Simon Toyne a acceptat să povestească pentru BookMag despre Sanctus și să facă o pledoarie pentru romanul care a fost tradus în 40 de țări.
Se pare că în sfârșit Grupul Editorial Trei a epuizat seria Millennium, căci vânzările de la Gaudeamus 2011 arată că publicul a ales cu totul altceva. Titluri la fel de savuroase, de incitante, de interesante, mai ales la ficțiune.