Presa românească a avut în urmă cu câteva zile niște materiale despre ce frumos o să fie prezentată literatura noastră la Madrid. „România este pentru prima oară țara invitată de onoare la Târgul Internațional de Carte LIBER, cea mai importantă manifestare de profil din Spania, desfăşurat în acest an la Madrid în perioada 5-7 octombrie. La IFEMA, important spațiu expozițional din Madrid, România va avea un stand național de mari dimensiuni, cu o arhitectură aparte, organizat de ICR Madrid şi Centrul Naţional al Cărţii din cadrul Institutului Cultural Român, se spunea în comunicatul de presă al ICR.
O fată de preot a fost publicat în 1935, iar după zece ani, Orwell, scriindu-i executorului lui literar îi spunea că romanul este „o încropeală stupidă pe care n-ar fi trebuit s-o publice. Nu este însă deloc aşa. Romanul se deschide cu un motto care nu stârneşte un interes deosebit, dar pe care îl înţelegem atât de bine când terminăm lectura lui. Voi reveni, la sfârşit, cu acest motto.
Joyce Carol Oates – una dintre cele mai aclamate și traduse scriitoare americane ale momentului, dar și cu o prestigioasă recunoaștere academică – este de ani buni una dintre candidatele cu șanse reale la Nobelul pentru Literatura. Haruki Murakami, Thomas Pynchon, Philip Roth, Cormac McCarthy, Tomas Transtromer sau Amos Oz sunt câțiva dintre scriitorii care apare drept favoriți pentru Nobel 2011.
Dacă Proust ar fi trăit în Japonia anilor ’60, şi-ar fi resuscitat amintirile amorţite prin ascultarea unor hit-uri precum Norwegian Wood. Ar fi dat Parisul pe un Tokyo efervescent şi decorul rafinat, uşor decrepit, pe camera de cămin tapetată cu nuduri lascive sau cu fotografii înfăţisându-l pe Jim Morrison. Personajele sale ar fi fost nişte trendsetteri în materie de orientări artistice, ispitindu-şi colegii să încerce noutăţi «exotice», precum muzica formaţiei The Beatles sau romanele lui Fitzgerald.
Paulo Coelho rămâne unul dintre cei mai bine vânduți autori din lume. Până acum a vândut peste 140.000.000 milioane de exemplare din cărțile sale, dintre care peste 65.000.000 doar din marele succes Alchimistul. În România s-au vândut peste 1.000.000 de exemplare Coelho, iar cu o expunere minimă de două lecturi per exemplar, putem considera că 10% din români au citit măcar un titlu al scriitorului brazilian.
O femeie care are amanți este o depravată, un bărbat care are amante e un seducător!, spune scriitorul și istoricul şi scriitorul francez Philippe Delorme. Iar dacă femeia păcătoasă este și regină, cronicarii vremii vor fi necruțători cu ea, ne dovedește cartea Împărătese, regine, prințese și poveștile lor scandaloase, apărută recent la Humanitas. Un interviu în exclusivitate.
Dacă nu știți ce să faceți în acest weekend, noi vă recomandăm să încercați o vizită la un târg interactiv de carte, care va avea loc la Palatul Șuțu, în perioada 6-9 octombrie 2011. Este un festival care a ajuns deja la cea de-a IX-a ediţie și se numește Carte şi Arte. Anul acesta festivalul are ca motto: „Creația - Spirit și materie în mișcare.
Mecanismul prin care devenim mai îngăduitori şi mai atenţi cu cărţile pe care le citim nu-i greu de descifrat. Dacă romanul pe care vi-l recomand azi ar fi fost semnat de vreun nume cu rezonanţă nordică, dintr-o dată ar fi beneficiat de mult mai multă răbdare şi atenţie. Dar e semnat „Caius Dobrescu, aşa că devenim din start neîndurători. Pentru că românii nu ştiu să scrie thriller, nu? Pentru că apar spioni, savanţi nebuni, securişti români prin America şi de pelteaua asta ne-au săturat şi ziarele, şi scriitorii de duzină. Are acţiune, nuanţe poliţiste, mistere, numai lucruri în care sîntem consumatori-experţi. Încă un motiv să fim exigenţi din oficiu, nu?
De azi, BookMag va publica în exclusivitate recenziile de carte semnate de Antoinette Taneva-Nandris, scriitoare de origine bulgară, specialistă în opera lui Marin Preda şi autor invitat al cărţii Patru femei, patru poveşti de Aurora Liiceanu.
Sau poate o verişoară de gradul II? Căci asta pare a fi noua adolescentă megică a literaturii pentru copii. Oksa Pollock, personaj conturat cu grijă şi imaginaţie, are ambiţii mari. Deşi poate la început nu ai crede.
Pentru început, cititorii autohtoni vor putea achiziţiona la un preţ accesibil cel mai recent roman al cunoscutului scriitor şi eseist britanic de descendenţă indiană: Seducătoarea din Florenţa – elegie închinată frumuseţii şi, în acelaşi timp, o meditaţie asupra naturii şi a modului în care funcţioneaza puterea. Romanul Seducătoarea din Florenţa este cartea din care Rushdie a citit pe scena Teatrului Odeon, în urmă cu doi ani, cu ocazia vizitei sale în România, aceasta fiind considerată „evenimentul cultural al anului 2009, conform sondajelor de final de an publicate în media.
Toată lumea a auzit de Dracula. Fie a citit cartea, fie a văzut unul dintre nenumăratele filme dedicate contelui transilvan. Dar puţini oameni ştiu câte ceva despre Bram Stoker. Avem de-a face cu unul dintre puţinele cazuri în care opera a împins în umbră autorul. Scurtele notiţe tipărite pe coperta cărţii ne oferă câteva date biografice, din care rezultă (în primul rând) că Abraham Stoker era irlandez. Ca urmare, am rămas cu impresia (impresie împărtăşită de mulţi alţii) că Stoker şi-a petrecut existenţa obscură în Dublin – sau în vreun orăşel cu nume imposibil de pronunţat – şi că, într-un moment de plictiseală, a citit un volum de memorii de călătorie ale cuiva care colindase estul Europei.
