Un manuscris de demult cuprinde secretul vieţii noastre. Trăieşte clipa pentru a-ţi păstra sufletul viu! 14 iulie 1099. În ajunul bătăliei pentru Ierusalim, cruciaţii aşteaptă, dincolo de ziduri, zorile, când va începe asaltul. Locuitorii din Oraşul Sfânt – creştini, evrei şi musulmani – se adună spre a-l asculta pe grecul înţelept căruia îi zic Coptul. El nu le spune nimic despre bătălia iminentă, ci le vorbeşte despre învăţămintele desprinse din viaţa de toate zilele, din provocările şi greutăţile pe care fiecare trebuie să le înfrunte, despre credinţă şi puterea de a transforma înfrângerile în începuturi de drum. Adevărata înţelepciune provine din iubire, din clipele de suferinţă prin care trecem, dar şi din cele de glorie, din îngemănarea perpetuă a vieţii cu moartea.
Să citești Omar cel orb e ca și cum ai plonja într-o lume pe care nu o cunoști, dar care te atrage și te incită, pentru că o examinezi de mult din depărtare. Nu e atrăgătoare prin arome, culori, senzații, ci prin duritate și prin faptul că este absolut diferită de tot ceea ce știai până acum despre un teritoriu pe care istoria l-a condamnat la izolare și l-a înzestrat cu o imagine ermetică, impenetrabilă.
Cartea Claudiei Moscovici, Între două lumi, poate fi citită în mai multe registre de lectură. Mai întâi, este evident o operă de ficțiune. Dovadă stau poveștile de iubire atent construite, planurile alternante și personajele frumos alcătuite. Apoi, este un documentar despre România comunistă și chinurile emigrației din acea perioadă. Este un thriller pentru că acțiunea se intensifică brusc și descoperi că personaje pe care le vedeai frumoase și romantice pot fi crude și lipsite de scrupule. Pentru un autor român este un roman îndrăzneț. Pentru un autor american de origine română este un roman necesar biografiei.
Povestea romanului Cel care mă aşteaptă este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debutează cu puţin timp înainte de revoluţia iraniană şi se concentrează asupra vieţii unei femei obligate să se descurce singură, cu trei copii, într-un oraş …
Am primit recent de la editura Benefica manuscrisul unei cărţi de parenting. M-am bucurat, pentru că este un domeniu destul de virgin la noi, alimentat deocamdată nu de experienţe locale, ci de traduceri, interpretări şi adaptări mai mult sau mai puţin fericite.
Un interviu cu Kate Winslet, protagonista deja clasicului film Titanic, la lansarea versiunii 3D a peliculei:
La Gala Industriei de Carte din România, Bogdan-Alexandru Stănescu a povestit despre Matei Brunul, cel mai recent roman semnat de Lucian Dan Teodorovici. Era atât de entuziasmat de cartea aceasta, încât mi-a stârnit curiozitatea, așa că am citit-o și eu. E un roman cu o atmosferă extraordinară, eu am avut momente în care mi se părea că Matei stă pe un scaun și mă privește, ori îl zăresc printre trecătorii grăbiți, mergând încet, cu capul în pământ, șoptind doar el știe ce păpușii.
Nicole Krauss este pe lista scurtă a autorilor mei favoriți. Mă regăsesc în multe dintre pasajele cărților sale, iar frazele ei au pentru mine o sonoritate, culoare și aromă. Un amic de-al meu mi-ar spune că am o sensibilitate pentru scriitorii evrei sau de origine evreiască și da, mi se pare că ei au un nu-știu-ce care îi face povestitori excelenți. Cred că veți fi de acord cu mine după ce veți citi acest interviu:
Pământul oamenilor liberi al autoarei franceze de origine română Liliana Lazăr este încă un roman care aduce în prim-plan perioada comunistă a României. Acţiunea cărţii are loc în România, în anul 1955, iar eroul principal este Victor Luca, din satul Slobozia, de lângă Iași. După ce a comis o crimă, el trebuie să trăiască ascuns, dar nevoia de mântuire îl duce până acolo încât va accepta o misiune secretă: să fie copist, pentru a salva scrierile sfinţilor, interzise în timpul regimului comunist.
O scriitoare atentă la detalii, acidă, realistă, care pornește întotdeauna de la sâmburele de realitate, pe care îl îmbracă în povești care îți cotropesc gândurile. Tatiana Niculescu Bran a dovedit că poate aborda atât registrul nonficțiunii, cu Spovedanie la Tanacu, dar și pe cel al ficțiunii cu arome exotice, cu
Acum câțiva ani un prieten îmi spunea ce bine scrie Zafon, ce tare e Zafon, ce maestru. El îl citise în spaniolă și se mira de ce nu îl aduce nici o editură din România. Iată că minunea s-a întâmplat și l-am putut savura și eu pe Zafon. Și da, e tare! Scrie bine, are de toate plus ceva pe deasupra: carismă. Carlos Ruiz Zafon este unul dintre cei mai de succes autori contemporani. Cărțile sale sunt publicate în peste 50 de țări, traduse în peste 40 de limbi și se vând în zeci de milioane de exemplare. Zafon scrie la fel de frumos și de înrobitor pentru adolescenți – dovadă stă seria
Namaste ar putea trece foarte ușor drept varianta masculină a bestsellerului internațional Mănâncă, Roagă-te, Iubește, dar este totuși diferită și, zic eu, mult mai bună. Eu i-aș fi pus subtitlul Fii liber, fericit, trăiește! pentru că acesta mi s-a părut a fi mesajul central al acestui prim volum din trilogia călătoriilor spirituale ale pelerinului Sega.