O autobiografie care debutează cu fraza „Viaţa mea este povestea unei realizări de sine a inconştientului va spune foarte puţin despre evenimentele exterioare ale celui care interpretează şi nu mărturiseşte, şi mult mai mult despre viaţa lăuntrică deosebit de puternică şi consistentă a lui C.G. Jung.
Autobiografia lui Emir Kusturica e încărcată de întrebările celui care îşi vede ţara risipită treptat de pe harta Europei. Mai mult decât poveste personală, cartea lui Kusturica este o psihologie generală a timpului în care artistul îşi caută loc în artă şi în lume într-un alt teritoriu şi într-un alt context politic şi social.
Hadley Hemingway şi Zelda Fitzgerald. Supusa şi rebela. Protectoarea căminului şi muza care-şi dorea propria viaţă artistică, departe de faima soţului. Două chipuri ale Femeii, unde stau ascunse atât soţia ireproşabilă, cât şi nimfa seducătoare. Educaţia rigidă şi normele unei societăţi luate pe nepregătite de anumite urmaşe ale Evei care-şi doreau să iasă de sub umbra unui soţ celebru a învrăjbit cele două feţe ale feminităţii, încât fiecare a rămas incompletă.
Alberto Manguel se înscrie în seria autorilor sud-americani care au parcă alt mod de a construi cărțile și personajele. Bevilacqua, personajul principal din cartea Toți oamenii sunt mincinoși nu este niciodată previzibil. Nici personajele din jurul său, nici faptele, nici vorbele nu le pot fi anticipate.
O italiancă plină de rotunjimi, din împrejurimile rustice ale Veneţiei, o nobilă din Portugalia şi o cehoaică nedomesticită, acestea sunt cele trei variante ale feminităţii în cartea lui Robert Musil, Trei femei. Scriitorul austriac nu oferă o proză în care să elogieze nişte anonime seducătoare, ci optează pentru o deviere a erotismului spre finaluri dramatice, otrăvitoare.
Gabriel Andreescu a scris cîteva studii în care prinde nuanţe importante în tot ce a însemnat în România deconspirarea securităţii. Presa, politicienii, CNSAS şi-au bătut joc în fel şi chip folosindu-se de moştenirea Securităţii – arhivele au devenit o mină de aur pentru şantajişti, senzaţionalişti şi alţi „işti.
Într-o dimineață însorită din vara timpurie a anului 1949, Joseph Schwartz, croitor pensionar, se plimba alene pe străzile plăcute de la marginea orașului Chicago, reamintidu-și niște versuri ale lui Browning. Și, în timp ce se plimba, Schwartz se pomeni că ridică piciorul de pe asfalt și-l puse pe iarbă!
Mici anecdote şi fragmente disipate din copilărie şi adolescenţă refac avanscena vieţii de scriitor a lui José Saramago, lăsând însă în afara paginilor ceea ce poate ne-am dori să cunoaştem din culisele cărţilor şi ale vieţii sale literare.
Proza scurtă a Debrei Dean din volumul Confesiunile unei femei este potrivită cititorului viitorului. Aruncă săgeţi dulci şi amare în povestirile sale mini şi ştie să potrivească foarte bine mângâierile pe care ţi le dăruieşte, din când în când, viaţa cu realităţile tipice şi vindicative.
Am devenit curioasă în legătură cu sufismul după ce am citit cărțile autoarei turce Elif Shafak. Ea vorbește atât de des și atât de frumos despre sufism încât nu poți să nu cauți mai mult, să nu afli și alte …
Rareori mai întâlnești astăzi povești cu fete frumoase din popor devenite regine. Ar mai fi poate Kate Middleton (Ducesa de Cambridge), dar ea este încă prințesă. Înainte să devină regina Noor a Iordaniei, autoarea cărții noastre era o tânără americancă obișnuită, dar foarte frumoasă, pe nume Lisa. Din nefericire, soarta ei nu s-a încheiat cu „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, căci la 47 de ani a devenit văduvă.
Dacă nu te doboară, durerile sufleteşti precoce îţi hrănesc imaginaţia, îţi dezvăluie binefacerile autoanalizei când alţii abia îşi dau seama pe ce lume se află sau cum îi cheamă, te fac să observi mai profund trăsăturile celor din jur, apoi îţi dăruiesc acel talent unic de a vedea sensibilitatea acolo unde ceilalţi văd un mare gol. Un astfel de copil mare vei regăsi în volumul de povestiri Suferinţe timpurii.