Casa îngerilor este romanul scris de Pascal Bruckner după o pauză de șapte ani. Un roman despre decadența pariziană și aventurile unui cavaler modern al tristei figuri, Antonin Dampierre, în încercarea sa naivă de a scăpa de cerșetorii care invadează orașul. O carte despre singurătate, idealuri stupide, eroziune socială, ascensiune și decădere. Un interviu în exclusivitate cu Pascal Bruckner, despre Paris, cerșetori, caritate, țigani, lectură și literatură.
Editura Herg Benet împlineşte doi ani şi jumătate de activitate, motiv pentru care, pe 31 martie 2013, vă invită în Club Panic! din Bucureşti (Str. Academiei nr. 19), pentru a-i cunoaşte pe autori şi a-i asculta live în cadrul unei seri de lecturi şi discuţii care va începe la ora 16.00 şi se va încheia în jurul orei 22.00 (sau când ultimul orator din program va rămâne fără voce).
Victoria este o tânără singură pe lume care se străduiește să supraviețuiască fără sprijin. Fără familie, fără bani, fără un acoperiș deasupra capului. Singura ei avuție sunt câteva haine și câteva cărți despre limbajul victorian al florilor. Pentru că nu avut niciodată un cămin, pentru că nu a simţit niciodată dragostea maternă, Victoria, un copil abandonat, nu poate rosti cuvântul „mamă, nu ştie ce înseamnă „acasă. Acum Victoria nu crede în nimic şi nu se încrede în nimeni. Nu are prieteni, dar are un dar aparte: în mâinile ei, florile parcă prind viaţă. După ce primește confirmarea că buchetele ei vindecă suflete și dau speranță acolo unde nu mai era decât deșert, începe și ea ucenicia prieteniei şi a sentimentelor.
Scriitoarea americană de origine română Alexandra Ares a obţinut în luna martie o distincţie de finalist şi o nominalizare la categoria Romance a Premiilor Book of The Year 2012, acordate de revista ForeWord Reviews pentru romanul Visătoarele. Este cel de-al treilea premiu literar cîştigat de Ares în ultimii doi ani. În luna mai a acestui an vor fi anunţaţi cîştigătorii fiecărei categorii a Premiilor Book of The Year 2012. Nominalizările pentru toate categoriile BOTYA 2012, aici.
Chitaristul este romanul în care autorul spaniol Luis Landero împletește mici episoade din tinerețea sa boemă cu ficțiunea, pentru a crea un melanj literar pe care îl vor aprecia deopotrivă adolescenții și maturii. Emilio este un adolescent care dimineața muncește în atelierul unui mecanic, iar după-amiaza merge la școală, încercând să-și găsească drumul printr-un labirint de promisiuni.
Într-un articol precedent, intitulat De ce scriu scriitorii, am elaborat o parte dintre motivele pentru care scriitorii scriu ficţiune, trecând în revistă câteva concepţii greşite, des întâlnite. Am argumentat, de exemplu, faptul că majoritatea scriitorilor nu scriu pentru faimă şi bani, ambele fiind greu de atins, şi prin urmare nu acestea reprezintă motivul principal al scriitorilor trecuţi de prima tinereţe ( vârsta naivităţii).
Primul volum al trilogiei Namaste a însemnat pentru mulți cititori o revelație, nu doar literară. Este povestea căutării de sine, călătoria către esențe, după ce te scuturi de cele lumești – un job într-o companie unde se muncește în draci, pentru bani destui și nu-ți mai rămâne timp decât pentru o viață personală seacă. Cel de-al doilea volum este gata de lansare și își va duce cititorii în Nepal, un loc la fel de fascinant ca și India, prima destinație a lui Sega.
Filip Florian este unul dintre cei mai apreciați și mai îndrăgiți scriitori români. Cărțile scrise de el în ultimii zece ani stau mărturie unui talent greu de egalat.
În perioada 12-15 martie 2013, Gabriela Adameşteanu va participa, la Berlin şi Leipzig, la patru evenimente dedicate apariţiei în limba germană a romanului Drumul egal al fiecărei zile / Der gleiche Weg an jedem Tag, la editura Schöffling din Frankfurt, în traducerea lui Georg Aescht. Evenimentele sînt organizate şi susţinute de editura Schöffling, Literaturhaus din Berlin, Forumul Româno-German şi Institutul Cultural Român din Berlin. Drumul egal al fiecărei zile este primul volum al Gabrielei Adameşteanu tradus în Germania.
Când am citit Viețile paralele nu m-am putut abține să mă gândesc la efortul de documentare al Florinei Ilis, la minuțiozitatea cu care a construit acest roman, la obstinația cu care a pus fiecare piesă la locul ei. Subiectul romanului este unul mai mult decât delicat și pretențios: viața lui Mihai Eminescu, sacrificiul pentru operă și pentru iubire, apoi modul în care scrierile i-au devenit material de propagandă pentru diverse regimuri. După mulți ani am întâlnit o carte pe care nu am putut-o duce la capăt într-un fir continuu, pentru că ajungeam la momentul în care simțeam nevoia să îmi confirm că nu sunt acolo, ci aici.
Înainte de a pierde casa copilăriei mele, nu scrisesem un rând. M-am apucat să scriu pentru că nu puteam să accept că nu voi mai pune vreodată piciorul acolo. Şi, pe măsură ce scriam, îmi dădeam seama că încep să o iubesc pe fata aceea cu vise caraghios de îndrăzneţe, pe care nici măcar nu o cunoşteam. Mă apropiam de ea şi pentru a scăpa de amintirea mea, de amintirea celei care scrie. Îmi doresc mereu asta când scriu, îmi doresc să scap de mine şi să încep o viaţă nouă, curăţată de amintirile din trecut, şi întotdeauna mă trezesc la fel, cu toate lucrurile de care voiam să mă debarasez la locul lor. Dar nu mai ştiu: scriu ca să uit sau scriu ca să-mi amintesc?
Primul roman semnat de Kathleen Winter abordează cu profunzime, sensibilitate și îndrăzneală una dintre temele cele mai controversate ale epocii contemporane: identitatea sexuală. Wayne este un copil hermafrodit care se naște într-un sat pitoresc de pe coasta Labradorului, unde rolurile bărbaților și ale femeilor sunt guvernate de tradiție și convenții. Copilăria învăluită de mister a lui Wayne stă sub semnul ambiguității sexuale și al amenințării cu demascarea publică. Lucrurile se complică și mai mult în momentul atingerii maturității sexuale, când descoperă că organismul lui are capacitatea de a se reproduce singur.