Tu ce mai visezi nopțile astea? Cât de importante sunt aventurile onirice pentru cineva care muncește ca un robot, trăiește ca un rob și uită să mai fantazeze? Eu fac ce fac și mă întorc la Jung și Analiza viselor, când îmi dau seama că nopțile mele o iau razna. Și o fac nu neapărat pentru interpretare, ci pentru o lectură asiguratoare – în vis pot orice, nu e nimic interzis, povestea poate fi oricât de nebună. Am ales câteva dintre citatele mele favorite, poate vă conving să treceți, măcar din când în când, de la ficțiune și nonficțiune la lectura propriilor vise.
„Visăm despre dilemele, despre dificultăţile noastre. Se spune că mirele nu visează niciodată mireasa. Aceasta, deoarece o are în realitate; o visează doar mai târziu, când apar necazuri — iar atunci este de obicei soţia lui. Suntem incapabili să ne influenţăm visele, iar materialul visului nu este dat neapărat de ceea ce ne înconjoară. Chiar şi atunci când se întâmplă ceva foarte important sau fascinant, adesea este de negăsit în visele noastre“, spunea C.G. Jung într-o prelegere inclusă în volumul Analiza viselor (ed.Trei).
„Doamnelor şi domnilor: analiza viselor este problema centrală a tratamentului analitic, ea reprezentând cea mai importantă tehnică de deschidere a unui drum către inconştient. După cum ştiţi, principalul obiectiv al acestui tratament este accesul la mesajul inconştientului. De obicei, pacientul se adresează analistului atunci când se află într‑un impas sau cul‑de‑sac, aparent fără ieşire, şi presupune că doctorul1 va găsi o soluţie. Dacă doctorul e sincer, recunoaşte că nici el nu ştie ieşirea. Dar, uneori, doctorii nu sunt: cu numai 150 de ani în urmă, doctorii erau acei şarlatani care umblau prin bâlciuri şi extrăgeau dinţi, realizau cure miraculoase etc., iar această atitudine persistă încă într‑o oarecare măsură şi în zilele noastre în profesia medicală — există peste tot fiinţe umane rele! În analiză trebuie să fim foarte precauţi, să nu presupunem că ştim totul despre pacient sau că ştim cum poate scăpa de dificultăţi. Dacă doctorul îi spune care poate fi, după opinia lui, problema, pacientul urmează sugestiile doctorului şi nu trăieşte el însuşi experienţa. Sugestiile pot funcţiona o vreme, dar, aflat departe de doctor, pacientul clachează, deoarece nu are contact cu sine însuşi şi nu‑şi urmează propriul drum, ci pe al doctorului. Atunci trebuie să revină la doctor pentru noi sugestii şi, după un timp, situaţia devine deplorabilă pentru amândoi. Este important ca doctorul să‑şi recunoască neştiinţa; atunci ambii sunt gata să accepte faptele imparţiale ale naturii, realităţile ştiinţifice. Opiniile personale sunt mai mult sau mai puţin judecăţi arbitrare şi pot fi complet greşite; nu suntem niciodată siguri că avem dreptate. Prin urmare, trebuie să căutăm faptele furnizate de vise. Visele sunt fapte obiective. Ele nu răspund aşteptărilor noastre şi nu le‑am inventat noi; dacă îţi propui să visezi anumite lucruri, vei descoperi că este imposibil “, spunea Jung, dar nu cred ca avea dreptate. Poți să visezi anumite lucruri dacă îți propui, dar îți rămâne mereu delicata problemă a interpretării.
„Într‑un mod din cele mai bizare, visele noastre sunt independente de conştiinţă şi deosebit de valoroase, deoarece nu pot trişa. Sunt dificil de descifrat, aşa cum au fost întotdeauna faptele fiziologice. Aşa cum e nevoie de o tehnică serioasă pentru a da un diagnostic în cazul inimii, ficatului, rinichilor etc., şi noi a trebuit să punem la punct o tehnică serioasă pentru a descifra faptele imparţiale ale viselor.“