James Ellroy este un scriitor celebru în America, dar mai puţin cunoscut la noi. Romanele sale poliţiste s-au publicat în toată lumea, în tiraje incredibile, iar ecranizările unor cărţi ale sale s-au bucurat de un succes binemeritat. Cred că mulţi spectatori din România au văzut L.A. Confidential – un film cu o distribuţie de excepţie şi care a cîştigat o grămadă de premii. Da, L.A. Confidential este ecranizarea romanului cu acelaşi nume al lui Ellroy, o carte care face parte dintr-un grup de patru romane – grup care se numeşte, după cum vă imaginaţi, L.A. Quartet.
Când Polirom a publicat L.A. Confidential, deşi acesta este al patrulea volum din serie, am considerat că editura a făcut acest lucru mizând pe succesul filmului pentru a-şi vinde 
cartea. Este o politică folosită deseori de editurile din ţara noastră – politică ce are, uneori, succes. Evident, după ce cititorii români aveau să se familiarizeze cu autorul, aveau să apară şi celelalte volume (şi au apărut încă două, Marele niciunde şi Dulcele sărut al Daliei). Ordinea publicării în română n-a respectat ordinea apariţiei în limba engleză – dar să nu acuzăm Polirom de această chestie, pentru că, de fapt, cele patru romane pot fi publicate (sau citite) în orice ordine, ele fiind cărţi independente, care au în comun doar locul acţiunii (după cum aţi bănuit, e vorba de Los Angeles) şi câteva personaje secundare.
Întâmplător sau nu, acţiunea romanelor lui Ellroy se desfăşoară pe Coasta de Vest, imedat după sfârşitul Celui De-al Doilea Război Mondial – adică în aceeaşi zonă şi cam în aceeaşi perioadă în care se desfăşoară romanele lui Raymond Chandler. Dar aceasta este singura asemănare, pentru că Marlowe, detectivul particular al lui Chandler, este un om educat şi moral (chiar dacă are de-a face cu o societate vulgară şi imorală), în timp ce eroii lui Ellroy sunt poliţişti violenţi, corupţi şi – în acelaşi timp – capabili de dragoste, de sacrificiu şi mânaţi de o concepţie proprie despre onoare şi justiţie.
Dalia neagră – nu cunosc motivul pentru care Polirom a preferat ca titlu Dulcele sărut al Daliei – este un roman bizar, pentru că descrie un caz real (asasinarea lui Elizabeth Short), dar ancheta este înfăptuită de doi poliţişti imaginaţi de autor. Avem de-a face, dacă vreţi, cu o tentativă livrescă de rezolvare a unui caz nerezolvat în realitate.
Iar cei doi eroi ai acestui roman – Bucky Bleichert şi Lee Blanchard – sunt doi boxeri de succes, care, la sfârşit de carieră sportivă, devin poliţişti în LAPD. Povestea este istorisită de Bleichert – din punctul său de vedere – care ne explică motivele pentru care a ajuns poliţist, ne explică ce necazuri a avut de înfruntat din cauză că tatăl său făcea parte din asociaţia etnicilor germani, ne explică strania sa prietenie cu Blanchard şi ne povesteşte şi mai strania poveste de dragoste ce-i implică pe cei doi şi pe fosta prostituată Kay Lake.
Avem de-a face cu un roman poliţist a cărui acţiune se desfăşoară înaintea apariţiei calculatoarelor, a bazelor de date şi a telefoanelor mobile, adică pe vremea când poliţia rezolva cazurile cu multă alergătură, cu multă intuiţie şi cu mulţi pumni în gură. Şi, de parcă toate acestea nu erau de ajuns, poliţiştii erau obligaţi să-şi facă datoria ţinând seama de jocurile politice, de interesele celor avuţi şi de rasismul ce se manifesta din plin.
Ellroy este un adevărat maestru şi, în stilul său caracteristic, cu fraze scurte şi aparent necizelate, ne ţine sub tensiune, găsind fără încetare noi şi noi elemente care să ne trezească interesul. Ne vom pomeni că suntem mânaţi fără încetare de-a lungul unui drum pe care doar autorul l-a cunoscut de la început şi abia după ce vom termina romanul ne vom da seama că nimic n-a fost întâmplător, că a existat o logică ascunsă a faptelor, dar pe care noi (ca şi Bleichert, povestitorul) n-am înţeles-o decât atunci când povestea s-a încheiat.
După cum v-aţi dat seama, sunt un admirator al lui Ellroy. Îl consider pe autorul american un bun cunoscător al sufletului omenesc şi sunt convins că romanele sale sunt mai mult decât o proză poliţistă de calitate – adică sunt cărţi pe care trebuie neapărat să le citiţi.