UPDATE: Sanctus s-a dovedit a fi cel mai de succes titlu al editurii Allfa la această ediție a Târgului Internațional Gaudeamus 2011. În pauza dintre o lansare, o discuție cu bloggerii și o sesiune de autografe, Simon Toyne a acceptat să povestească pentru BookMag despre Sanctus și să facă o pledoarie pentru romanul care a fost tradus în 40 de țări.
În era supertehnologizării nu mai există eu și tu, ci doar noi, în fața lumii. Nu mai avem secrete și intimitate, ci poate doar niște informații încă nediseminate (urăsc cuvântul ăsta!). Așa că e firesc: evenimentele importante ni le trăim online sau în media, necunoscuții se așează la spectacolul vieții noastre plătind un preț modic – doar câteva minute din timpul lor. Ce poate ieși bun de aici? Mesajul!
Într-o clipă poți spune lumii ce gândești, ce simți, ce vrei. Arma mediatică poate deveni în mâna oricui un virus distructiv sau constructiv, depinde care-i miza. Bănuiesc că același raționament i-a trecut prin cap și călugărului Samuel din ordinul religios Sancti atunci când și-a regizat sfârșitul: un zbor lin și grațios, cu brațele întinse în lături, în forma literei grecești Tau, de pe Citadela, cel mai vechi loc de cult creștin din lume, către străzile pietruite din Ruin, orașul turcesc plin de secrete ascunse în văzul lumii. Lumea întreagă i-a urmărit căderea, televiziunile au speculat identitatea lui și motivația gestului, poliția a început o anchetă, însă doar câțiva aleși i-au înțeles mesajul. Doamnelor și domnilor, tocmai ați pătruns în intriga romanului Sanctus, debutul britanicului Simon Toyne și un titlu ce pare a promite vânzări remarcabile.
Sanctus. Un ordin religios ancestral care sălășluiește în Citadelă – o mănăstire săpată-ntr-un pinten de munte unde ar exista o bucățică din Grădina Raiului, un sacrament păzit cu strășnicie și multe răspunsuri la îndoielile noaștre creștine. Citadela se află nu lângă Vatican, ci în miezul islamului, în orașul Ruin, din sudul Turciei. Nu știu dacă Toyne a urmărit pelerinajele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, însă a localizat acțiunea într-o zonă care înseamnă mult pentru creștinism. În Antiohia (Antalia de astăzi) se află Biserica din Stâncă a Sf. Petru, despre care se spune că a fost întemeiată chiar de primul apostol în preajma anului 50 d.H. Impresionanta ei fațadă a fost sculptată de cruciați, de-a lungul a 170 de ani, în secolele II și III. Poți vedea Citadela din Sanctus la fel de impunătoare și de terifiantă: orice turist amuțește când intră, pentru scurt timp, în regatul religios al călugărilor Sancti. Pentru că nu e ușor nici să ajungi călugăr al acestui ordin cunoscut pentru strictețea și cruzimea ritualurilor sale, dar și pentru secretele teribile pe care le păzește. Lumea știe că dacă secretele din Citadelă ar fi dezvăluite, apocalipsa ar bate la ușă!
Să ne întoarcem la fratele Samuel și la mesajul său pentru cei puțini. Gestul său pune pe jar oameni la New York și Rio de Janeiro, dar și trupa specială de exterminare a ordinului religios. În metropola americană trăiește Liv Adamsen, reporter de investigații, care își caută fratele de mai bine de opt ani. Nici n-are idee că el tocmai a fost headline pentru toate televiziune de știri de pe Terra. Află vestea de la un polițist turc și pornește spre locul unde fratele ei s-a despărțit de lume, fără să știe că ea va fi cea care va împlini o profeție milenară și că peste noapte a devenit ținta Binelui și a Răului, în aceeași măsură. Iar la Rio de Janeiro un fost călugăr Sancti, scăpat ca prin minune de mâna lungă a ordinului, înțelege că este momentul ca secretele care amenință omenirea să fie revelate. Spre binele ei, însă.
Probabil că ați recunoscut filonul de thriller modern, consacrat de Codul lui Da Vinci. Față de bestsellerul din 2003, romanul lui Toyne are mai puține conspirații și explicații savanto-fantastice și mai multă documentare asupra miturilor paleocreștinismului, la care se adaugă o cantitate considerabilă de adrenalină rezultată din acțiunea aproape cinematografică a multora dintre capitole. Eu una aș fi preferat mai puține scene cu împușcături și urmăriri ca-n Die Hard, dar cred că reprezint segmentul minoritar din publicul țintă al cărții. Însă la nivel de mitologie creștină și aducerea la viață a unui ordin religios, cu ritualuri, secrete, proceduri, viață cotidiană, Simon Toyne se dovedește a fi un documentarist și un portretist foarte talentat. Ritmul acțiunii e foarte bine întreținut de capitolele scurte, iar arcul narativ Ruin – New York – Rio de Janeiro este astfel foarte bine pus în valoare. Micile invenții narative precum literele scrise pe semințe de măr, inserarea unor flash-uri din copilărie pentru decriptarea mesajului fratern, dezvăluirea treptată a intențiilor unor buni care par răi…sunt bonusuri pentru cititorii de elită.
Iar finalul cărții face toți banii! Și cel puțin mie îmi dovedește că nu dintr-un moft Toyne a renunțat la o carieră de succes în televiziune ca să se apuce de scris thrillere. Sacramentul păzit cu prețul vieții călugărilor Sancti și al oricui se apropie prea mult este mind blowing (scuze, dar nu găsesc echivalentul mioritic). Savurați-l cum se cuvine!
P.S. Sanctus va fi în stocul nostru peste câteva zile. Eu aștept cu interes următoarele două părți ale trilogiei Sanctus, care apare la noi în colecția Strada Ficțiunii de la Allfa. Pentru că succesul se întrevede de la acest prim volum: cartea a apărut deja în 27 de țări, la doar șase luni de la lansarea inițială.