Pentru cei care l-au cunoscut pe Alberto Moravia prin intermediul romanelor sale, volumul de proze scurte Iubitul nefericit este o surpriză (plăcută e puţin spus!). Observaţia este incisivă şi abruptă, iar analiza psihologică, mult mai densă. Portretele sunt concise, dar adânci. Noutatea din galeria de portrete constă în apariţia unor şarlatani mărunţi, fără talent în „arta“ escrocheriei. În rest, aceiaşi burghezi plini de slăbiciuni şi aceiaşi diletanţi având pretenţii de intelectuali. Doar întâmplările diferă.
Personajele clasice din opera lui Alberto Moravia nu mai au de înfruntat dileme filosofice, conflicte interioare sau criza existenţială învolburată. Dimpotrivă, când scrie proze scurte, 
Moravia devine un păpuşar nemilos, care îşi poartă eroii prin evenimente ridicole. Nu le dă voie sa participe la tragedii, ci doar la nişte dramolete plate.
În micul univers creat de Alberto Moravia, personajele masculine devin caricaturi, iar feminitatea este apariţia fugitivă menită să deconspire toate metehnele protagoniştilor. Moşierul şi nobilul, mizantropul şi galantul, impostorul şi posacul, toţi scapă hăţurile raţiunii ori de câte ori vor să intre în graţiile vreunei femei. Ezită, palpită epuizaţi, se agită sau îşi lasă furia să iasă din matcă. Scena finală nu mai are demnitatea unui deznodământ tragic, deşi fatalitatea pândeşte oriunde. În ultimele paragrafe, eroii împrumută din anonimatul celor ieşiţi din scenă fără a-şi plăti nota.
Femeile din proza lui Moravia emană pasiunea crudă, izvorâtă din instinct. Cel puţin aşa apar în ochii personajelor masculine. Identitatea lor şi lumea interioară nu îţi sunt dezvăluite. Personajele feminine sunt misterioase, năvalnice şi fără urme de remuşcare. Exuberanţa erotică este necizelată, iar cochetăria stridentă va subjuga orice aspiraţie morală a unui amorez debusolat. Aşa cum o vede scriitorul italian, lumea protagoniştilor oscilează între binefacerile camaraderiei şi ademenirea carnală. Prietenia înseamnă confortul iluzoriu al controlului, iar dragostea primeşte doar conotaţii vulgare.
Alberto Moravia deşiră certitudinile în parodii. Prietenia, fidelitatea şi promisiunile sunt demitizate. Nu există relaţii profunde în lumea personajelor sale, ci doar interese de moment.