Omar cel orb – între zoroastrism și prezent

Omar cel orb – între zoroastrism și prezent

Daniela Zeca-Buzura cea din spațiul public si Daniela Zeca scriitoare sunt distincte, diferite, apă și ulei. Pentru că nu ți-ai imagina că în spatele discursului public studiat stă o autoare care știe să combine inteligența jurnalistică a dezvăluirii unor episoade reale de istorie recentă cu magia asamblării vorbelor potrivite în fraze frumoase.

Să citești Omar cel orb e ca și cum ai plonja într-o lume pe care nu o cunoști, dar care te atrage și te incită, pentru că o examinezi de mult din depărtare. Nu e atrăgătoare prin arome, culori, senzații, ci prin duritate și prin faptul că este absolut diferită de tot ceea ce știai până acum despre un teritoriu pe care istoria l-a condamnat la izolare și l-a înzestrat cu o imagine ermetică, impenetrabilă.

Omar cel orb e un roman de stare, de introspecție, de examinare a realității necosmetizate. E o carte inspirată dintr-o pasiune profundă și statornică pentru Orient, pentru zoroastrism și pentru o lume pe care mulți o judecă de la distanță fără să o cunoască sau să încerce să o vadă mai de-aproape.

Cu Omar te apropii de zoroastrism care, după cum explica demult autoarea într-un interviu pentru BookMag, „e un fel de creștinism incipient perfect, absolut coagulat și foarte modern, pentru că e un cult care nu are predestinare, e mai mult o teologie a acțiunii. După ce am fost îndrăgostită de literatura antică orientală, Avesta zoroastrienilor mi s-a părut cel mai incitant poem liturgic pe care l-am citit vreodată“.

Mi-au plăcut descrierile detaliate ale personajelor, mi-au plăcut zonele introspective și mi-a plăcut inserarea de viață reală în ficțiune, în doza potrivită. Cazul Shahlei Jahed poate fi regăsit printr-un singur click pe youtube. A fost execuția 146 a anului 2010; a fost executată și a primit condamnarea la moarte la 1 decembrie 2010, cum apare în carte. A fost un caz îndelung dezbătut la Teheran, îndelung dezbătut în Europa. La Paris și la Londra au fost manifestații de protest pentru ea. Soții de președinți au trimis petiții pentru eliberarea ei din închisoare. Și totuși, nimic nu a putut clinti decizia instanței. Sau nimic nu a putut clinti tradiția.

Danielei Zeca i s-a reproșat manierismul stilistic, faptul că filigranează prea mult unele fraze te face să zăbăvești mai mult asupra lor. Pasajele în care apar expresiile orientale sunt din când în când mai dificil de digerat, dar ăsta ar putea fi un clue care să-i țină pe cititori curioși. Sau să-i îndepărteze de carte, dar aici deja nu mai ține de vreo strategie narativă, ci de obiceiuri de lectură.

Eu aș paria pe cartea asta ca prezență de cursă lungă în listele de lectură ale românilor.

Back to top