Cînd a apărut Greața lui Sartre, Camus i-a reproșat că nu reușește să atingă tragicul pentru că uită de frumusețea vieții. Știm instinctiv că avea dreptate, iar faptul că Greața e o carte prea puțin citită o confirmă - ceea ce face viața și implicit arta tragică nu e numai entropia - și în cazul artei, descrierea acesteia - ci e felul inflexibil în care entropia ne mătură speranțele.
Camera, de Emma Donoghue te impresionează încă de la prima răsfoire și de la opiniile de pe copertă. Nu are cum să nu te fascineze o poveste cu o tânără răpită, sechestrată și ținută într-o cameră timp de 7 ani, iar ultimii cinci dintre aceștia împreună cu băiatul ei, căruia i-a dat naștere în captivitate.
Aş fi putut trage un chef azi-noapte. Este pentru prima dată când, în sfârşit, după îndelungi încercări de sincronizare, fac click şi rezonez şi mă impresionează cu adevărat rândurile scrise de un autor din Ţara Soarelui Răsare. Poate pentru că este vorba despre o autoare. Hiromi Kawakami universalizează sufletul de femeie, păstrând emoţia orientală în echilibru. Deodată lumea lor – vorbesc despre niponi de parcă vorbesc despre extratereştri – mi se pare mai accesibilă, mai golită de simbolurile care nu-mi aparţin şi mai plină de atingeri, ei bine, umane.
„Români pentru o lume reprezintă o reacţie a unui grup de oameni tineri la aparenta indiferenţă a societăţii faţă de valorile României din trecut şi din prezent, care de fapt definesc naţiunea noastră, scrie Adela Vrînceanu de la Fundația Celibidache. Dorim să trăim mândri de rădăcinile noastre, să învăţăm de unde am plecat astfel încât să putem construi un alt viitor pentru noi şi generaţiile următoare.
În 1968 – eram student şi cântăream mai puţin de jumătate din cât cântăresc acum – am găsit o carte proaspăt publicată în colecţia Aventura – aia cu un „a pe copertă, fără nici o ilustraţie. În aceeaşi colecţie apăruseră cu puţin timp înainte două traduceri ce mi se păruseră foarte interesante (în comparaţie cu cărţile publicate în mod obișnuit): Nevada, un western de Zane Gray, şi Arcaşul verde de Edgar Wallace. Aşa că am cumpărat imediat Astă seară, Marlowe. Nu auzisem până atunci de Raymond Chandler şi nu mă aşteptam la ceea ce aveam să găsesc între copertele de-un bleu ciel.
În dialogul deschis de Gabriel Liiceanu, Mircea Ivănescu pare, paradoxal, a se deschide în spatele măştii, a se retrage în spatele persiflării şi al ironiei din faţa unui public care speră, citind acest dialog, să cunoască omul şi nu masca. O biografie în dialog, Măştile lui M.I. - Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu părăseşte rigiditatea datelor biografice, aşezate cronologic, şi readuce omul care vorbeşte despre sine. Ceea ce riscă o astfel de cale de a pune pe hârtie o biografie este ca autorul să vorbească pentru sine, într-o recuperare a propriei biografii, şi nu pentru cititor. În afara unei modestii a celui care nu se identifică prin propria creaţie, Mircea Ivănescu se situează într-o atare indiferenţă şi o subminare a propriei personalităţi.
Născuţi în ţări frumoase, dar populate, egipteanul şi românul devin fraţi la supărare, apoi îşi „plagiază jignirile aduse conaţionalilor. Primitivi, ipocriţi, laşi, hoţi, mincinoşi, parşivi şi bârfitori sunt etichetele unei dezamăgiri globalizate. Aşa îşi vede confraţii unul dintre protagoniştii volumului Aş fi vrut să fiu egiptean, indiferent de numărul mare al străinilor civilizaţi dornici să-i laude ţara datorită moştenirii lăsate de faraoni. Aceleaşi cuvinte sunt rostite şi de românii supăraţi pe latura mai puţin cultă a patriei lor şi tot aceeaşi descriere am găsit-o şi într-un roman despre (auto)exilaţii cubanezi, scris de Zoe Valdes.
Dacă vă imaginați o țară mai îngrozitoare, mai absurdă, mai dureros de pierdută decît aceea în care trăiți deja, o faceți degeaba. Florin Irimia și-a imaginat-o în cartea O fereastră întunecată, amestecând fermecător imaginație personală laolaltă cu clișee născute din filmele de groază.
Copila de zăpadă, primul roman al lui Eowyn Ivey, a fost numit de critici „un debut magic, „cuceritor, poetic şi fermecător. Apărută în 2012 în Statele Unite, cartea a ajuns pe lista de bestselleruri a The New York Times, dar şi pe selecta listă britanică Waterstones 11, cu cele mai bune romane de debut. Recent, Eowyn Ivey a obţinut prestigiosul UK National Book Award, la categoria International Author of the Year – secţiune dedicată autorilor din afara UK.
E ultimul bărbat din viața mea: nenorocos, contorsionat, eliptic. Derutează nu doar pentru că numele îi sună a arab, iar el e persan din vechime, ci mai ales pentru că lumea nouă e uitucă, grăbită și plină de ingratitudini, căci cine își mai amintește de Omar Khayyam - poetul, filosoful, îndrăgitul unei lumi tihnite și pline de legende - de la care maică- sa i-a luat numele, când toți vorbim despre Iran ca despre „o axă a răului, preluând sintagma de la George W. Bush Jr. (care nici el nu știa mare lucru despre acest spațiu, cum alții nu știau nici despre România acum ceva vreme).
Dara Horn este una dintre cele mai valoroase tinere romanciere ale Americii. Licenţiatăla Harvardîn 2006, cu specializare în literatură comparată, ea a debutat fulminant în proză, în 2002, obţinând cu primele două romane un număr impresionant de premii de prestigiu şi, totodată, de recenzii elogioase în principalele cotidiane din America. De asemenea, nici traducerile n-au ocolit-o, opera ei fiind transpusă până acum în 12 limbi.
Dublu eveniment, literar și cinematografic: o nouă ediţie a romanului Viața lui Pi de Yann Martel a apărut de curînd în colecţia Biblioteca Polirom, în paralel cu lansarea în România a ecranizării cărții. Life of Pi, ecranizarea de excepţie a romanului lui Yann Martel, în regia lui Ang Lee, poate fi văzută în toate cinematografele din ţară. Prin talentul său, regizorul Ang Lee reuşeşte să transforme experienţa cinematografică într-o trăire unică, la fel ca lectura cărţii lui Yann Martel.