Dare Wright a fost o femeie frumoasă care a schimbat lumea cărţilor. A fost model şi fotograf. Şi s-a simţit oarecum trădată acolo, în spatele aparatului foto, încât a inventat cu inteligenţă o altă păpuşă blondă care să îi ia locul pe hârtie şi în minţile oamenilor.
Edith este păpuşa copilăriei lui Dare. Iar când Dare, fotomodel vestit la jumătatea secolului trecut, s-a retras de pe catwalk şi de pe coperţile revistelor glamour, a descoperit că poate împleti scrisul cu fotografia. Aşa s-a născut seria în care eroi sunt Edith, păpuşica din copilăria autoarei, care îi are drept tovarăşi pe micul Ursulache, pe Domnu’ Ursu, precum şi pe verii Costel şi Fănel Ursu. Aceştia din urmă sunt cu toţii jucării şi ei, ursuleţi de pluşi, aşa cum putem găsi în colecţia fiecărui copil, din orice perioadă. Iar împreună pozează în cărţile pentru copii ale lui Wright, în nişte pictoriale care acum par vintage.
Editura Humanitas a publicat volumul Un cadou de la păpuşa singuratică (scris în 1966), dar Wright are zeci de cărţi scrise şi pozate după acelaşi tipic. Scriitoarea-fotografă a 
construit cu răbdare fiecare scenă a poveştii, a mângâiat detaliile, a făcut artă adevărată şi proaspătă. Aceste poze oarecum ciudate, unice, puţin greu de desluşit, reprezintă toată esenţa istorioarei, dar şi esenţa vieţii femeii. În plus, faptul că sunt alb-negru le face misterioase şi neobişnuite în lumea noastră color, în ochii noştri care în curând vor percepe numai imagini ultraHD. Pentru copii, păpuşa frumoasă şi gaşca ei de tovarăşi blănoşi alcătuiesc un grup voios, cu peripeţii simple, vesele, curate. Aşa cum trebuie să le perceapă copiii care pun mâna şi ochii pe această carte.
Pentru adulţi însă, mai ales pentru cei curioşi să caute câteva amănunte despre autoare, păpuşa pare într-adevăr extrem de singuratică. Dare Wright a tras ponoasele frumuseţii şi ale celebrităţii. S-a refugiat în lumea literaturii pentru copii, crezând că există mulţi colaci de salvare şi că se găsesc pe toate drumurile. Întâmplător, dar cel mai probabil total neîntâmplător, păpuşa poartă numele mamei scriitoarei.
Păpuşa pare uneori rătăcită, păpuşa iubeşte mult persoanele apropiate, vrea să le facă pe plac. Păpuşa şi-a pierdut tatăl şi fratele atunci când era o copilă, şi nu pentru că aceştia ar fi murit, ci pentru că familia lor s-a destrămat timpuriu. Păpuşa a fost maestră în a crea universuri paralele, de a inventa poveşti care să-i facă existenţa mai uşoară. Păpuşa s-a luptat cu alcoolismul, dar alcoolismul a învins păpuşa. Păpuşa a murit în 2001, la 86 de ani, după ce a trăit singură-singurică şi fără să iasă din casă timp de un sfert de secol. Păpuşa aceasta a dus-o cel mai bine în cărţile ei, printre ursuleţi şi brazi de Crăciun.
I-am citit cartea fiicei mele. Doar o seară ne-a luat-o s-o dăm gata, pentru că e nemaivăzută, frumoasă, uşoară şi poetică. Fetiţa s-a culcat voioasă, mama fetiţei a rămas pe gânduri, cu mintea zburând la motivele singuratăţii păpuşii care face cadouri atât de neaşteptate şi de potrivite. Este bizar cum o singură carte, formată din cuvinte, dar mai ales din fotografii reuşite, melancolice şi atât de personale, poate induce două stări distincte.