Putea fi evitat Primul Război Mondial? Puteau marile puteri europene să renunțe la aroganță, orgolii și alianțe bazate pe interese futile, pentru a evita o confruntare cu mii și mii de victime? De ce Europa progresistă s-a aruncat în conflicte pe care nu a știut să le gestioneze?
”Stefan Zweig, care avea 19 ani în 1900, a consemnat imaginea ţinereţii sale lipsite de griji. Familia sa, bogată şi îngăduitoare l-a lăsat să facă ce îşi dorea la Universitatea din Viena. Zweig a depus eforturi academice minime, dar a citit mult. Tocmai îşi începea cariera de scriitor, publicând câteva poezii şi articole. În ultima sa lucrare, Die Welt von Gestern, Zweig a ales să se refere la perioada tinereţii sale, cea de dinainte de Primul Război Mondial, ca fiind Epoca de Aur a Siguranţei. În special pentru clasele de mijloc, lumea în care trăiau se asemăna întru totul monarhiei habsburgice, aparent stabilă şi trainică. Economiile oamenilor erau sigure, iar proprietăţile se transmiteau fără probleme din tată în fiu. Omenirea, şi în special Europa, se îndrepta, în mod evident, către un alt nivel de dezvoltare”, scrie Margaret MacMillan în volumul Războiul care a pus capăt păcii. Drumul către 1914, care deschide colecția de Istorie a editurii Trei.
Evident, nivelul de dezvoltare economică era vizibil mai ales în vestul Europei, până la granițele Imperiului Austro-Ungar. Vedeți și simțiți diferența chiar și azi, vizitând Transilvania. Înainte de Primul Război Mondial, 80% din populația Imperiului Austro-Ungar știa să scrie și să citească. (Astăzi ne rușinăm cu procentele noastre din educație.)
Paralele între perioada de dinaintea conflictului mondial și prezentul nostru sunt înfricoșător de multe. Anarhiștii de atunci sunt islamicii fanatici de azi, diferențele de dezvoltare economică sunt la fel de vizibile, creșterea nivelului de securitate devine prioritatea oricărei ședințe de guvern în Vest și naționalismul atinge zilele astea cote alarmante. Unele lucruri însă nu s-au schimbat: Grecia a rămas șantajiștul Europei, Bulgaria pândește momentul potrivit ca să tragă jarul pe spuza ei,. Bosnia și Herțegovina sunt butoaie de pulbere, Serbia e întotdeauna gata să se apere cu orice preț, Germania face exerciții de putere cu orice națiune mai slabă, Franța nu știe ce poziție să adopte, Marea Britanie tinde din nou spre izolare, Rusia încearcă să le atragă tuturor atenția, România e neschimbată.
S-ar zice că suntem din nou în pragul unui conflict major…dar nu știm dacă mănușa va fi aruncată de data asta din Europa.
Iniţial, criza din iulie 1914 a fost provocată de nesăbuinţa Serbiei, dorinţa de răzbunare a Austro-Ungariei şi cecul în alb al Germaniei. Tăvălugul războiului a ras orașe și sate, a distrus vieți, a decimat economii și a pârjolit totul în cale.
Încă mai dezgropăm obuzele Primului Război Mondial – de aceea trebuie să alegem opțiunea cea mai înțeleaptă. Iar alegerea aceasta depinde de lideri – trebuie să lase deoparte orgoliile, aroganța, strategiile perdante, și să gândească pe termen lung atunci când se implică într-o alianță, de orice fel. Aceasta este pledoaria lui MacMillan. Poate fi și o lecție despre cum să ne alegem conducătorii – cel puțin noi, românii, suntem mari consumatori de promisiuni electorale… și atât.