Poezia nu se scrie în vacanțe, ci atunci când ești la volan, sau când speli vasele, sau când auzi un copil explicându-ți cum ar apuca oamenii mâncarea dacă ar avea aripi. Sau când reușești să dai la o parte sutele de aluviuni care te acoperă zilnic și, pentru câteva secunde, poți atinge lumina. Sau când o amintire grea ca plumbul te oprește deodată în loc. Poezia e cu ochii deschiși, deși ochii ce se îndreaptă spre ea par mai curând închiși. Treaba oamenilor, a tuturor, nu doar a poeților, e s-o vadă.
În capul meu de autor e o bibliotecă, un copac, pagini goale peste pagini imprimate, un șir de bibliorafturi. Pot fi, am mai spus-o, foarte multe sertare. Când scriu, nu iese nimic dintr-un impuls de moment. Biblioteca e acolo, de ajutor, dar nu mă bazez decât foarte puțin pe ea. Copacul e mai important, da, fără el n-aș ști că acum, chiar acum trebuie să mă apuc de volumul de versuri și nu de un roman. Are rădăcini adânci, crengi puternice, de pe unele frunzele deja s-au scuturat. A crescut cu o instalație de pom de iarnă în trunchi. Cele mai multe beculețe clipesc, după care se sting. Unele se ard și-acestea chiar nu contează.
Miercuri, 13 aprilie, la ora 19.00, în Café BOHÈME din Bucuresti (str. Căderea Bastiliei nr. 11, vis-a-vis de ASE), va avea loc o întâlnire neconvenţională cu scriitoarea Ioana Nicolaie. În cadrul întâlnirii va avea loc şi o discuţie despre …
Romanele Scotch de Ioana Bradea si Cerul din burta de Ioana Nicolaie vor fi lansate in cadrul Festivalului de Poezie si muzica de camera de la Bistrita, care se va desfasura intre 15-18 iulie 2010.
Scotch, cel mai recent …