La începutul primăverii, toată lumea a fost luată prin surprindere, nepregătită ca în secolul tehnologiei ajunsă la rafinament să fie doborâtă de o pandemie ce amintea de gripa spaniolă de la începutul veacului trecut. Mulți lideri de opinie s-au exprimat solidar cu cei carantinați, izolați, dar și cu cei cărora meseria le cerea să-și înăbușe fricile ca să se lupte cu temutul virus. Iată textul scris de Pascal Bruckner – autor publicat în țara noastră la Editura Trei – și apărut în presa franceză și apoi și în România, în luna martie.
Scriitorul e sensibil la premii, în care vede o recunoaștere publică a creației sale. Poate de aceea și există premii literare peste tot în lume, unele ajunse la notorietate, altele, puzderie, mai degrabă anonime, fiindcă sunt inventate pentru a gâdila orgoliul unor anonimi. Nici SF-ul de pe indiferent ce meridian geografic nu rămâne străin de instituția premiilor, pentru că și autorii genului sunt, de la un nivel în sus, scriitori, iar în rest, amatori ai condeiului poate tot atât de orgolioși ca profesioniștii.
Chiar recunoscând cinstit că nu sunt un mare amator de origami, nu contest pasiunea altora pentru acest joc al dexterității (artă, spun ei, ba chiar și act magic, capabil să farmece copiii și pe cei ce și-au păstrat sufletul copilăriei la orice vârstă) bazat pe plierea unei coli de hârtie până apar din strădania aceasta iscusită și răbdătoare diverse figuri: de la avioane și solnițe, până la flori, păsări, dinozauri și personaje celebre din filme ori din cărți.
Aflat în plină desfășurare, Concursul de debut literar „Incubatorul de condeie, așteaptă manuscrise vechi și uitate sau noi și proaspete. Înscrierile au loc în intervalul 13 Oct. – 23 Nov. 2014 pe site, conform Regulamentului.
Întâi te îndrăgostești, trăiești din plin pasiunea, apoi devii un biet obsedat, un sclav al propriei manii. De fiecare dată îți spui că a fost ultima dată. Inevitabil, vine un moment în care trebuie să evadezi dintr-o poveste pentru a sfârși, fără îndoială, în alta. Pentru mine, fiecare vârstă a venit cu o iubire literară. Uneori mai devreme, alteori mai târziu decât m-aș fi așteptat, dar paradoxal mereu la timpul meu potrivit.
Un singur cer deasupra lor de Ruxandra Cesereanu (Ed. Polirom, 2013), Kinderland de Liliana Corobca (Ed. Cartea Românească, 2013), Jurnalul unui cântăreţ de jazz de Bujor Nedelcovici (Ed. Allfa, 2013), Boala şi visul de Dan Stanca (Ed. Tracus Arte, 2013) şi
Da, tot despre Kurt Vonnegut este vorba. Discuția nu e întreagă dacă nu ținem seama și de celălalt aspect. Acela care refuză să-l „predea definitiv pe autorul lui Harrison Bergeron celeilalte „tabere literare, cu toate onorurile venite dinspre publicul ei și – lucru greu de trecut cu vederea – dinspre critica elevată a timpului nostru.
Prima mea întâlnire cu excelentul Kurt Vonnegut Junior s-a petrecut prin anii ’80, când a apărut la noi, și încă în vreo două reviste, cu traducători diferiți (încă o dovadă a unui interes fulgerător), povestirea Harrison Bergeron. Până atunci ajunsesem să cred că viitorul va aprecia tot mai mult, dacă nu neapărat oamenii cu calități de Superman din benzile desenate, în orice caz pe cei bine înzestrați sub aspectul darurilor fizice și intelectuale, buni să reprezinte o societate evoluată.
Dacă nu-ți place Herta Müller ori n-ai curaj să te apropii de cărțile sale, pierzi o întâlnire importantă. La prima vedere e o doamnă sobră, în alb și negru, cu un bob impecabil – chiar așa, cum naiba reușește să arate la fel de atâția ani? În timpul unei discuții își arată, pe rând, forța, timiditatea, sarcasmul, sensibilitatea, umorul, duritatea. E o persoană tranșantă cu sine și cu scrisul și nu se ferește să își dezvăluie temerile și îndoielile.
Laureata Premiului Nobel pentru Literatură, Herta Müller, se întâlnește vineri seară cu publiculu FILIT în sala Teatrului Național Vasile Alecsandri din Iaşi. Pentru Herta Müller această prezență la FILIT este o „recuperareׅ, căci în 2013, cu puţin timp înainte de …
Autorul mexican Guillermo Arriaga, o adevărată celebritate a literaturii şi filmului mondial, va urca pe scena Teatrului Național Vasile Alecsandri joi, în cea de-a treia seară FILIT. Este autorul romanelor: Escuadrón Guillotina (1991), Un dulce olor a muerte (1994) şi El Búfalo de la noche (1999). Cărţile lui Guillermo Arriaga, Retorno 201 și Escadron Ghilotina au apărut în româneşte la Editura Vellant.
Sunt sigură că diseară, Sala Mare a Teatrului Național Vasile Alecsandri din Iași va fi arhiplină. Pentru că este seara David Lodge. Un scriitor de ale cărei cărți eu am devenit dependentă în urmă cu vreo 15 ani. Sunt momente în care mă întorc la Schimb de dame ori la Bărbatul făcut din bucăți, pentru că îmi place cum pune Lodge cele mai delicate momente existențiale și cele mai importante interogații umane în fraze simple, clare, directe.