Dominique Loreau este franțuzoaică, eseistă. De aproape trei decenii viețuiește în Japonia. Țara în care domnește ordinea interioară și exterioară, țara care nu își permite să nu performeze și nu ratează nimic pentru a rămâne un exemplu pentru celelalte națiuni. Pe mine mă fascinează cum o descendentă a unui baroc simandicos gen Louis n a ajuns să iubească un interior curat, alb, minimalist și un stil de viață care presupune o socializare raționalizată, prânzuri frugale care nu se întind spre ora 17.00, cine care înseamnă mai degrabă ceremonii și mai puțin opulență, și o garderobă monocromă, fără pasteluri, imprimeuri și gablonzuri.
Când a scris Viața lui Pi, Yann Martel a făcut o călătorie în India. Nu a ales această țară pentru că dorea să descopere hinduismul, ci pentru că, probabil, un loc exotic i-ar fi stârnit imaginația mai mult decât betoanele unui oraș occidental. Succes aproape instantaneu, acest roman este povestea unui băiat care iubește deopotrivă națiunea celor 33 de milioane de zei hinduși, armata de câteva mii de sfinți creștini și regatul profeților islamici. Ecranizarea lui Ang Lee este, în opinia scriitorului, cea de-a 43-a traducere a cărții sale – una foarte bună!
Poate că deja îl citiţi pe Matei Pleşu în Dilema Veche, iar stilul său literar v-a cucerit definitiv. Volumul pe care tocmai l-a lansat, Amintiri din bucătăria lumii. Mică antologie de gusturi, stări şi gustări, are o armonie specială în care micile istorii culinare sunt alternate cu reţete demult uitate sau dintre cele mai sofisticate, iar protagonişti sunt ba nume vestite, ba ingrediente – ordinare sau exotice, după voia bucătarului. Încercaţi negreşit Amintiri din bucătăria lumii. Mică antologie de gusturi, stări şi gustări, veţi călători în jurul lumii, savurând intens poveşti culinare.
Elif Shafak este una dintre cele mai importante scriitoare contemporane, care îmbină orientalismul cu europenismul, miturile Turciei patriarhale cu modernitatea britanică, ideile îndrăzneţe despre creativitate şi progres social cu meditaţii sensibile despre feminitate şi maternitate. O voce puternică a societăţii civile din Turcia, Elif Shafak a fost protagonista unui proces suprarealist, fiind acuzată de insultarea propriei naţiuni pentru că a scris despre subiectul delicat al genocidului armenesc din 1915. Atunci personajele create de ea au fost folosite ca martori ai acuzării. Kafka ar fi urmărit cu încântare acest proces, care în final a fost câştigat de scriitoare.
Unul dintre cele mai importante evenimente ale târgului de carte Gaudeamus 2012 a fost lansarea albumului de fotografie Coreea de Nord, un lagăr cât o țară, semnat de jurnalistul TV Adelin Petrișor. Un album cu imagini aproape ireale dintr-o țară ferecată cu mii de interdicții și pedepse. Imagini cu Phenianul, un oraș care pare curat, calm, dar care de fapt este un decor menit să atragă ochii musafirilor străini. Copii și adulți cu fețe prietenoase, dar care ascund povești în care frica joacă un rol principal. Magazine aproape goale, cu rafturi triste. O paradă monumentală, care să arate lumii o țară puternică, o națiune veselă și fericită și un conducător legendar. Un teatru absurd pus de către Adelin Petrișor într-un album de fotografie.
Copila de zăpadă, primul roman al lui Eowyn Ivey, a fost numit de critici „un debut magic, „cuceritor, poetic şi fermecător. Apărută în 2012 în Statele Unite, cartea a ajuns pe lista de bestselleruri a The New York Times, dar şi pe selecta listă britanică Waterstones 11, cu cele mai bune romane de debut. Recent, Eowyn Ivey a obţinut prestigiosul UK National Book Award, la categoria International Author of the Year – secţiune dedicată autorilor din afara UK.
Dragostea, chiar ea este cel mai recent roman al Corinei Sabău, scriitoare din noul val. Un roman profund și sensibil despre căutarea iubirii și a unei insule de stabilitate și siguranță într-o societate tulburată, incertă. Un roman în care detaliul capătă dimensiuni impresionante, iar scenele de cuplu sunt foarte atent creionate.
Tocmai s-a încheiat târgul Gaudeamus 2012, unde au fost lansate multe romane ale autorilor români. Printre ele și O fereastră întunecată, de Florin Irimia. O carte pe care eu am citit-o cu plăcere, dar și cu încrâncenare, pentru că vorbește despre un viitor sumbru, despre o societate crudă, despre greșeli ireparabile ale istoriei și despre iubiri neîmplinite. Un roman bun, pe care pot să pariez oricând. Dacă pe copertă ar fi fost un nume străin, probabil că vizibilitatea sa ar fi fost mai mare. Dar să nu judec pripit, abia s-a lansat. Sper ca Mircea Bătrânu și Semplista să devină figuri familiare pentru cât mai mulți cititori români.
101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă este istoria literaturii române a la Istodor. Ce se mai poate citi astăzi din literatura română de la origini până în prezent? „Lista Istodor conține 101 titluri, comentate scurt și cuprinzător, „amestecând arome, cărți și tării, și recomandate prin câte o „declarație de dragoste luată de la oameni dintre cei mai diferiți, de la taximetriști la filosofi. O adevărată aventură. Cinci-șase ani de citit sistematic, însemnând peste o mie de volume, cele mai multe parcurse cap-coadă, altele doar răsfoite. Un instrument util: cărți alese, așezate în ordinea cronologică a apariției lor și prezentate succint. O carte ce nu se poate încheia nicicând, ea cuprinzând și un top, alcătuit de câte un specialist, al celor mai bune lucrări din domenii umaniste (istorie, sociologie, științe politice, filosofie-logică, filosofie, religie-teologie). O carte pe care o citești și o recitești de câte ori vrei să-ți amintești fie de anii de școală, fie de lecturile care te-au marcat.
Romanul Jacob se hotărăşte să iubească (Jacob beschliesst zu lieben), apărut la prestigioasa editură germană C.H. Beck şi desemnat Cartea anului 2011 în
Am primit cartea aceasta pe stradă, de la Alex Voicescu de la Herg Benet. Era caldă, abia venise de la tipar, mi-a zis. „Uită-te peste ea, poate o să-ți placă și o să scrii despre ea. A stat la birou cîteva zile într-un teanc de „teme de lectură și scris, apoi, într-o după-amiază cam posacă, i-a venit rândul. 92 de povești cu cărți, de Ștefan Caraman.
Anul trecut pe vremea asta deja citisem Sanctus și îmi plăcuse. Acum a venit rândul volumului doi al trilogiei, Cheia. A fost ca întâlnirea cu un amic zvăpăiat din copilărie. Știai unele lucruri despre el, pe altele le bănuiai, dar nu îți imaginai nici o clipă unde a putut să ajungă și ce mai are de gând pentru viitor.