Alberto Manguel se înscrie în seria autorilor sud-americani care au parcă alt mod de a construi cărțile și personajele. Bevilacqua, personajul principal din cartea Toți oamenii sunt mincinoși nu este niciodată previzibil. Nici personajele din jurul său, nici faptele, nici vorbele nu le pot fi anticipate.
„Mai mereu ne privim propria naștere ca pe rezultatul unei serii întâmplătoare de evenimente istorice și personale, al decăderii și al
dinamicii sociale, dar și al circumstanțelor propriilor noștri părinți sau bunici“.
Subiectul, povestirea în sine amintește destul de mult de închisori comuniste și atrocități după război, deși nu ăsta este firul. În carte, un jurnalist îi intervievează pe toţi cei care l-au cunoscut pe Alejandro Bevilacqua. Relatările sunt contradictorii iar întrebarea care se pune este: mint cu toții sau fiecare deține adevărul lui?
Dragostea există în orice colț și complică un pic lucrurile.
„Întotdeauna au existat doi actanți de sex feminin: femeia puternică și reținută, pe care el a ascultat-o încercând în același timp să-i scape din gheare; cealaltă – un obiect al dorinței imposibil de obținut, mereu capabil să-l rănească fără măcar a-i arunca o privire“.
Bevilacqua vine cu un manuscris din închisoare, îl uită într-o geantă, una din iubite crede că-i al lui și că el e modest și nu a spus nimic și încearcă prin prietenii săi sus-puși să îl publice. Publică volumul, dar autorul este colegul de celulă al lui Bevilacqua, care și-a regăsit și el jumătatea în libertate și încearcă să trăiască uitând chinul închisorii.
Fiecare capitol începe astfel încât te întrebi inițial dacă este vorba de vreo altă povestire, dar spre final vezi și legătura cu personajul principal și cu subiectul cărții: „Singurul mod în care ne putem lupta cu irealitatea lumii este să ne spunem propria poveste“.
Sunt practic mai multe vieți și un moment când acestea interacționează în mod decisiv: „Cele mai banale locuri dau naștere unor întâlniri ce pot avea consecințe majore“.
Am bunul sau prostul obicei de a sublinia citatele/vorbele care-mi spun ceva. Așadar, vă împărtășesc ce am mai reținut din carte:
„Omul se obișnuiește cu orice. Pe măsură ce orele trec, omul uită sau pretinde că uită. Omul trebuie să depună eforturi serioase pentru a nu uita“.
sau
„Credința banală că omul vindecă orice rană este greșită: ne obișnuim cu propiile răni, ceea ce nu este același lucru“.
ori:
„Un jurnalist cinstit (dacă există așa ceva) știe că nu poate spune întreg adevărul: culmea la care poate aspira este ceva asemănător adevărului, spus astfel încât să pară real. Pentru a obține asta, o biografie trebuie să lase impresia că este incompletă, să se oprească înainte de a ajunge la ultima pagină, să-și refuze concluzia“.
Alberto Manguel, autorul cărții Toți oamenii sunt mincinoși, este un fel de discipol al lui Borges: „Experienţa sa întemeietoare a avut loc în adolescenţă, când l-a întâlnit pe Borges, ajuns aproape orb, căruia i-a citit ani la rând. I-a dedicat apoi bătrânului său maestru pagini de neuitat“. În prezent autorul este cetăţean canadian și locuieşte într-o mică localitate din regiunea Poitou-Charentes.