Titlul acestei cărți mi-a plăcut. Și coperta mi-a plăcut. Nu știam nimic despre autoarea ei. Și, așa cum fac de obicei, am vrut să văd ce spun criticii despre carte și unele informații despre autoare. Astfel, am aflat cu amuzament că Monique Roffrey „trăiește în nordul Londrei și își petrece cea mai mare a zilei în pijama, scriind, activitate pe care o vede mai degrabă ca pe un mod de viață decât un job. Acest lucru mi-a adus aminte de cântăreții care declară, cam toți, că a cânta înseamnă a trăi. Pentru ei, evident. În fine, am aflat din mulțumirile autoarei că mama ei, Yvette Roffrey este muza care-i oferă un loc în care scrie și unde se simte „acasă.
Contrar aparenţelor, Snuff nu este un roman despre industria filmelor pentru adulţi, aşa cum nici Fight Club nu este un roman despre bătăi şi bătăuşi. Snuff este doar un alt roman despre lupta împotriva dezumanizării, în culisele meseriilor tabu. Chuck Palahniuk devine un reporter al patologiilor contemporane, deghizat în scriitor.
Narcisismul arareori mă părăsește când se insinuează în câmpul emoțional nevoia de scris. Sau egotismul, atenția la sine sau cum s-o mai fi numind. La fel și clasica teamă de timp care poate nu mai este cool de menționat dar există și determină multe. Temele mele pleacă deci, mai mereu de la mine. Și de la teama mea care poate este un drapaj al orgoliului. Sau chiar invers. Dar nu asta e important. Important e unde ajung ele, temele.
Cormac McCarthy, Marea trecere (parte din Trilogia Frontierei). Scriitor care trebuie citit cum prindeţi o traducere nouă prin librării. Apropo de traducere, sună bine (îi aparţine Claudiei Asanachescu); în engleză trebuie să fii centură neagră ca să te descurci într-o mare de cuvinte necunoscute. Titlul tradus din The Crossing în Marea trecere e o decizie cam poetică şi pentru cum e romanul şi pentru ce înseamnă McCarthy – sînge rece în scris şi sînge cald curgînd printre rînduri, fără preambuluri şi dramatizări. Cînd apare în roman poezia sau personajul filozofard avem de-a face cu premoniţii, oracole vorbitoare, înţelepţi ai pustiei, dar nici unul n-ar servi o metaforă blagiană cu moartea ca o mare trecere. Dimpotrivă.
Diversitate, noutate, prospeţime, totul pus sub semnul prieteniei pentru carte şi al dialogului între culturi – aşa arată reperele ediţiei din acest an a Târgului Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură, care va avea loc în perioada 21-25 noiembrie şi va aduce în atenţie un invitat de onoare special: Republica Moldova! Integralitatea limbii şi a culturii române se va afla aşadar în prim-planul Târgului, care îşi propune să acorde o vizibilitate sporită vieţii culturale şi literare de peste Prut.
Miercuri, 24 octombrie, de la ora 18, la Muzeul de Artă (Palatul Baroc) debutează prima ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Timişoara. Trei seri de lecturi publice, dezbateri şi dialog cu publicul, la care vor participa atît nume importante ale scenei literare europene de astăzi, cît şi scriitori timişoreni de referinţă.
Lumea îl consideră pe King autor de romane horror și uneori se minunează când acesta pare că rătăcește drumul ce-i părea destinat. În realitate, King a scris o mulțime de romane SF, unele publicate sub pseudonim, altele (precum Firestarter sau Dead Zone) sub nume propriu. Fără a mai pomeni de romane mainstream - pentru că Stephen King și-a dorit întotdeauna recunoașterea criticii mainstream.
Cu fiecare articol al volumului Ochiul căprui al dragostei noastre, trecem de la pagini desprinse parcă din Orbitor, la însemnări despre rolul artistului în genere sau portrete de scriitori români, la nostalgii sau amintiri din perioada comunistă, într-o întoarcere continuă spre adolescentul Cărtărescu a cărui existenţă rămâne, ca şi în romanele sale, într-un continuu imaginar corporalizat.
Pentru Harri, totul e greu. Dar vocea lui, care spune povestea străzii și a supraviețuirii în cartea Și porumbeii vorbesc englezește, este atât de dulce, de pozitivă și de copilăroasă, încât toate nenorocirile și nedreptățile vieții încep să pară ușoare.
Nu știu dacă astăzi, când aproape fiecare puștan are în buzunar un telefon mobil, așadar fără fir, se mai practică jocul acela în care un grup de copii stau fie în cerc, fie aliniați, iar cuvântul rostit de unul la urechea vecinului suferă, ajuns la capătul acelei mici adunări puse pe distracție, distorsiuni ce-l fac de nerecunoscut. Constat însă că „schema e regăsibilă uneori și la adulți, ba chiar și în activități dintre cele mai serioase îndeplinite de aceștia, acolo unde cuvântul și informația conținută în el ar trebui să circule mai departe fără modificări, fără alunecări de sens și falsificări produse de înțelegerea lui aproximativă, „după ureche.
Paradoxal, când începi să le ai pe toate, viaţa se rezumă la câteva bunuri. O maşină blindată, dotată cu noile tehnologii care îţi aduc informaţia în timp real, un bar plin de băuturi fine, menite să-ţi revigoreze corpul obosit, un aparat de monitorizat ritmul cardiac, dovada noului tip de ipohondrie care-i loveşte pe cei puternici, dar temători în faţa prăbuşirii închipuite, şi o banchetă confortabilă, unde stau toţi angajaţii geniali care pot cunoaşte secretele investiţiilor şi ale valutelor.
Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara „La Vest de Est / La Est de Vest îşi propune să continue, într-o manieră deschisă publicului larg, tradiţia studiilor comparatiste iniţiate de Fundaţia „A Treia Europa. Este unul dintre proiectele importante cu care Timişoara poate candida la Capitală Culturală Europeană, în 2020. Evenimentul are loc la Muzeul de Artă (Palatul Baroc). Intrarea este liberă. Vor exista cărţi la vînzare, pentru iubitorii de literatură care vor dori să ia autografe.