Joël Dicker este un scriitor în plină ascensiune, care a cunoscut un succes aproape instantaneu după lansarea romanului Adevărul despre cazul Harry Quebert. Cartea sa a prins la un public larg, iar cei mai acerbi critici i-au reproșat mai ales că a plasat acțiunea romanului în State, deși e autor francez.
Dacă E.L. James ar fi fost franțuzoaică, probabil că ar fi fost admiratoarea lui Eric Reinhardt, autorul romanului The Victoria System. Culmea, cărțile lor au apărut cam în același timp, în primăvara lui 2011, însă el a știut să se oprească înainte de a devora neuronii cititorilor.
Poate că volumul Cutia neagră al lui Amos Oz, scris în întregime în stil epistolar, nu vorbeşte numai despre acea femeie. Poate vorbeşte şi despre societatea israeliană, despre conflictele din regiune, despre geopolitică, despre lucruri atât de specifice încât noi, ca europeni, ori ne mirăm din cale-afară în faţa lor, ori tindem să le ignorăm în procesul lecturii, să le dăm afară din sistem ca un organism care trebuie să scape de ceea ce îl încurcă.
De ce se îndrăgostesc străinii de România, ce-i motivează și ce experiențe au avut aici? Mulți vin la studii, cu afaceri, din motive personale sau umanitare și, deși sunt convinși că vor rămâne doar un timp, la un moment dat își dau seama că nu mai vor să plece acasă. În pofida obstacolelor întâlnite (de la infrastructură la fiscalitate, de la sistemul sanitar la cel educațional și multe altele), ei descoperă oportunități și frumuseți pe care nu le găsesc în țările natale.
O definiție a crimelor de onoare ar putea fi asta: sunt acte de răzbunare, în general soldate cu moarte, realizate de membrii bărbați ai unei familii, împotriva femeilor din aceiași familie, presupuse că ar fi adus dezonoarea asupra întregii familii. O femeie poate fi acuzată de acest lucru din motive multiple, printre care: refuzul unei căsătorii aranjate, a fost victima unei agresiuni sexuale, dorința divorțului, adulterul, pierderea virginității înainte de căsătorie sau comiterea adulterului.
Naomi Novik ne oferă, prin intermediul editurii Nemira, al treilea volum din seria Temeraire. Avem de-a face cu o poveste frumoasă, destinată tuturor celor care sunt – sau au rămas – tineri din punct de vedere spiritual. O poveste ce poate fi încadrată fără nici o greutate în categoria lumilor alternative.
Oricât ar încerca unii dintre noi să prezinte lucrurile altfel, tema vampirului este una de import în science-fiction. Ea aparține fantasticului romantic și mai ales literaturii gotice, unde a și produs scrieri rezistente la coroziunea timpului. Cap de listă este mereu reeditatul Dracula al lui Bram Stocker, sursă de inspirație și imbold de reinterpretare, în cheie proprie sau în registrul mai liber al „variațiunilor, pentru destui autori de azi. Asta nu înseamnă că SF-ul n-a fost tentat și el de vampirism, fiindcă – am mai spus-o și o repet – nu există genuri pure, iar hibridarea literară e tot atât de valabilă ca hibridarea umană, dacă e să dăm crezare savanților specializați în analiza genomurilor de toate felurile, și care descoperă între genele omului modern între 1 și 4 la sută gene transferate de la neanderthalieni.
Caietul Mayei, de Isabel Allende (editura Humanitas Fiction) este o poveste contemporană, așa cum nu te aștepți să citești și te miri că există. O pildă pentru părinții de adolescenți și ceea ce poate face anturajul în cazul lor. Un exemplu cum o familie unită de dragoste se poate destrăma cât ai clipi când un membru dispare din peisaj.
Te apuci mai întâi de citit. Manuale de scriere creativă, critică literară, jurnale de scriitor – toate acestea alcătuiesc o bibliografie obligatorie pentru un viitor scriitor de succes. La noi încă nu există niște cursuri consacrate de scriere creativă, eu chiar mi-aș dori să văd cei mai buni scriitori români vorbind despre stilul lor, despre cum își găsesc temele, cum creează un personaj, cum primesc criticile sau sugestiile de modificare. Totul face parte dintr-un proces extraordinar, iar diferența dintre un bestseller și o carte nu prea bună este dată de mici detalii. Am găsit pentru voi două cărți esențiale de scriere creativă.
Roman de debut al scriitoarei Tea Obrecht, Soția Tigrului ne introduce în încrengătura tragediilor din Balcani, descrise cu o acuratețe rar întâlnită în relatările istorice. Născută în Belgrad, în 1985, autoarea reușește să surprindă toate cicatricile lăsate de război în regiune. Este un roman care creează așteptări mari într-un număr modest de pagini, înglobând polaritatea conflictelor dintre creștini și musulmani, modernitate și tradiție, știință și superstiție.
Cartea asta - Prizonierul cerului de Carlos Ruiz Zafon - am citit-o dintr-o răsuflare. Aproape nu am apucat să notez citate sau vorbe înțelepte ale personajelor pentru că mă interesa intriga.
Cum repară soldatul gramofonul este povestea unei copilării obișnuite, întrerupte de războiul din fosta Iugoslavie, un conflict pe care nimeni nu-l numește, preferând să se refere la el ca la un eveniment exterior care „sevaterminaîncurând. Naratorul, Aleksandar, este un soi de ucenic vrăjitor, un copil cu o imaginație prea bogată, care își atrăgea mustrările profesorilor în vremurile când „toate erau la locul lor. Dar această hiperimaginație, împreună cu harul povestitului, îi va permite să reînvie în timpul exilului o țară ce nu mai figurează pe nici o hartă, cu o limbă ce nu mai este prezentă în nici un dicționar.