Cred că dacă ar vrea, Dan Lungu ar putea scrie o poveste frumoasă despre...nimic sau despre orice. Citindu-i cărțile îți dai seama că nu neapărat scriitura curată, nici personajele sau locurile descrise, ci sufletul poveștii te subjugă. Am simțit asta cel mai pregnant la romanul recent lansat
În Bulevardele de centură, Patrick Modiano este un fotograf talentat, ale cărui instantanee legate de Parisul decadent şi labirintic amintesc de priceperea acelor pictori impresionişti capabili să găsească ora perfectă când o îmbinare irepetabilă între culoare şi lumină putea scoate la suprafaţă doar un anumit sentiment, o anumită atmosferă fluidă, greu de transpus în cuvinte.
Dacă vreți să aruncați o privire în lumea publicității românești mergeți joi, 15 ianuarie, de la ora 18:00, în Café Verona – Librăria Cărturești, unde Sorin Trâncă și invitații lui vă așteaptă la lansarea cărții Brief. 99 de chestii pe care aș fi vrut să le știu când am intrat în publicitate. Moderatorul evenimentului va fi Vlad Mixich.
Pământ. Acum. Astăzi. Mâine. Jocul Final e real, Jocul Final a început. Viitorul e nescris. Ce va fi va fi. 12 Jucători. Tineri, dar din seminţii străvechi. Din care se trage toată omenirea. Şi care au fost create şi alese cu mii de ani în urmă. De atunci ei se pregătesc neîncetat.
Bărbaţi fără femei, ultima carte de Haruki Murakami lansată de editura Polirom, a fost scrisă în primul rând pentru cei îndrăgostiţi de modul în care autorul japonez vede relaţiile umane prin acea îmbinare între fantasticul subtil, erotism, timiditatea ce ascunde trăiri stranii şi culorile din interiorul singuraticilor, încât repetarea unor subiecte sau teme vechi nu îi mai deranjează.
Dacă îmi amintesc bine, englezul Brian W. Aldiss este cel care la un moment dat ne îngropa, nouă, celor din Europa (din întreaga Europă continentală, nu doar esticilor), toate speranțele de a fi luați în brațe de editorii americani și publicați în râvnitele lor colecții de science-fiction. Mesajul lui se traducea cam așa: sunteți voi buni, acolo, la voi acasă, dar dincolo de Atlantic lumea e convinsă că SF-ul e un gen integral american, că temele și motivele lui sunt inventate de autorii înregimentați deja de decenii în cohortele de colaboratori ai editurilor răspândite de la New York la Los Angeles, că voi, europenii, copiați de zor subiectele și conflictele inventate de alții, ceea ce vă plasează din start în postura se sefiști second hand.