Nutriționiștii George Puia Negulescu și Șerban Puia Negulescu vă propun de această dată o altă mirodenie extraordinară: cuișoarele. Se spune despre ele că erau foarte prețuite în Antichitate, mai ales la curtea imperială chineză, unde dregătorii le mestecau pentru a nu fi stânjeniți de halenă în vreo discuție confidențială cu împăratul. Iar doamnele de companie de la curțile europene își parfumau batistele cu apă în care ținuseră cuișoare, pentru a răspândi aroma inconfundabilă a rarei mirodenii, semn că aveau amanți influenți. Indonezienii folosesc și acum țigaretele Kretek, făcute dintr-un amestec egal de tutun și praf de cuișoare.
Hm! Ce să spui despre citit cînd toată lumea scrie? Ce să glosezi în marginea cititului cînd toată lumea – mă rog, o felie consistentă din umanitatea din preajmă – trăncănește? Ce să mai adaugi la arta cititului cînd scrisul și vorbitul – procedee mult mai lucrative și avînd șanse mari de recupera material timpul risipit – sunt la ordinea zilei? Desigur, în dezordinea lumii în care trăim. În univers. În lume. În România, mai intens parcă. Vorbitul și scrisul bat orice alt fel de comunicare. „Viorica, te iubesc!, „OK, scrie-mi/fă-mi un proiect!. „Gicule, ai vorbit cu Ciupitu pentru mașina de spălat?, „Aoleu, am uitat, o să-i dau un SMS!. Producerea de mesaje a devenit cea mai răspîndită formă de comunicare. Dă-mi un bip, dă-mi un semese, îți dau un email, un fax, mai știu eu ce. Și cititul?
Marian Keys este o scriitoare irlandeză care a demolat clișeele cărților cu ,,happy-end programat. Povestea vieții ei este la fel de interesantă, multe dintre episoadele delicate trăite de scriitoare fiind teme centrale sau capitole în cărțile sale. Până acum, editura Polirom a tradus șase dintre romanele sale „despre femei normale. Keyes tocmai lansează un nou volum în Marea Britanie, Saved by the Cake, în care povestește cum și-a învins depresia care a măcinat-o în ultimii doi și cum a salvat-o facerea de prăjituri de la un dezastru mai mare. Vă oferim un extras dintr-un interviu apărut inițial în revista The ONE.
După Jurnalele Vampirilor, serie ce mi-a deschis apetitul pentru acest gen de literatură fantastică, am fost foarte încântată când mi-am văzut în bibliotecă toate cele trei volume ale seriei Cercul Secret, Ritualul, Captiva, respectiv Puterea, scrise tot de cunoscuta autoare L. J. Smith.
În ultima vreme am tot citit, multe şi diverse, dar timpul mi-a fost ocupat furat de multe alte activităţi, aşa încât am ajuns să nu mai ţin pasul cu recenziile. Prin urmare, m-am gândit să vă stârnesc doar cu nişte mici impresii de lectură pentru un teanc de cărţi din domenii diverse.
Muzica este o mesageră a zeilor sau, dimpotrivă, a Infernului? Aceasta este întrebarea de la care porneşte romanul Clopotele, semnat de scriitorul american Richard Harvell. Moses Froben, născut într-o clopotniţă a unui sat eleveţian, din relaţia păcătoasă dintre preotul catolic şi „nebuna satului, este posesorul unei voci de excepţie. Ea, vocea, îi aduce în viaţă deopotrivă lumina şi întunericul, eliberarea de condiţia sa umilă şi, totodată, captivitatea într-o alta, la fel de (dacă nu şi mai) chinuitoare. Căci, aruncat în râu de tatăl nelegiuit, dornic să scape de amintirea păcatului său, Moses va fi salvat de nişte călugări. Intrat în mânăstire, vocea îl va face repede remarcat, dar îl va şi condamna pe viaţă: adolescentul va fi castrat, pentru ca vocea sa angelică să îşi păstreze puritatea.
Pentru cuplul imaginat de Zeruya Shalev, problemele nu trebuie rezolvate, ci trăite. Sunt întoarse pe toate feţele şi trezesc vulcanul stins al nemulţumirilor mocnite. Când emoţiile au erupt, nu a venit finalul. A început doar cronica unui război anunţat de alăturarea cuvintelor Soţ şi soţie, prea devreme.
În iunie 1948, vaporul Empire Windrush ancora la Londra, având la bord 492 de oameni din Indiile de Vest. Veniţi în căutarea unei vieţi mai bune, aceştia erau primul grup mare de imigranţi caraibieni în Marea Britanie. Tatăl romancierei Andrea Levy se afla pe acel vapor, iar în cărţile sale anterioare, scriitoarea s-a referit la copiii din „generaţia Windrush şi la eforturile lor de a-şi construi o viaţă, fiind în acelaşi timp negri şi britanici. Acum, în cel de-al patrulea roman, O insulă prea mică, ce i-a adus în 2004 Premiul Orange şi distincţia Whitbread pentru Cartea Anului, Levy revine la problemele acele generaţii deschizătoare de noi drumuri.
Iubiri de altădată este cea mai nouă colecție a editurii ALLFA, debutând cu patru titluri: O mică glumă, de Anton Pavlovici Cehov; Dom Casmurro, de Joachim Maria Machado de Assis; Soţii de artişti, de Alphonse Daudet şi Iubire şi gimnastică, de Edmondo de Amicis. Multe dintre titlurile acestei colecţii sunt traduse pentru prima oară în limba română.
William Trevor va împlini 84 de ani anul acesta. Realizările lui literare, profunde şi statornice, în douăzeci şi patru de cărţi de ficţiune, s-au născut dintr-o serie de alternanţe obişnuite, la fel de fireşti pentru el ca mersul pe jos. Trevor a ales zona dintre proza scurtă şi roman, plasându-şi poveştile în decoruri irlandeze şi engleze şi vorbind despre Problemele cu majusculă ale ţinutului său de baştină şi despre necazurile personale, cu minusculă, ale personajelor sale.
Trebuie să citeşti Abanos pentru a redescoperi un continent frumos şi blestemat… Africa miresmelor grele de mirodenii şi de magherniţe. Africa unor războaie fără învingători, dar şi a răbdării nesfârşite. Un continent ofertant până la sufocare, aşa l-a găsit jurnalistul Kapuscinski, un explorator modern al sufletului de abanos.
Jurnalul unui puşti este o carte extrem de amuzantă, un roman în benzi desenate care te amuză la tot pasul şi care te relaxează. Am avut câteva ezitări în privinţa citirii acestui roman, având în vedere că se adresează unei anumite categorii de vârstă pe care eu am cam depăşit-o. Dar nu este deloc adevărat. După părerea mea, poate fi citită la fel de bine şi de adulţi şi poate îşi vor recunoaşte propriul copil în Greg Heffley, cât şi de adolescenţii care au trecut de ciclul gimnazial, dar care, vă spun din proprie experienţă, se vor regăsi foarte mult în personajul principal şi în comportamentul lui faţă de părinţi, fraţi/surori mai mici/mari, şcoală, profesori, popularitate, prieteni plus multe alte lucruri.
