Fata de hârtie este o carte atipică, care vine cu o idee originală și foarte atrăgătoare, un roman ușor diferit de cele cu care ne-a obișnuit Guillaume Musso, o ficțiune în ficțiune.
Când o familie de burghezi trăieşte sub ameninţarea falimentului, alege paralizia. Grimasele, înverşunarea, semnele faciale ce prevesteau dezgustul şi disperarea au îngheţat într-o complicitate mitomană. Romanul Indiferenţii este un tablou decadent al unei familii rămase în trecutul securizant, aşteptând viaţa de huzur ce nu se mai întoarce. Personajele sunt veşnicii deznădăjduiţi, aflaţi în aşteptarea unui miraj amăgitor, care să le aducă înapoi fastul pierdut.
Becca Fitzpatrick visează să devină scriitoare încă de pe vremea când frecventa grădinița. Dintotdeauna i-au plăcut poveștile cu prinți și prințese și iată că a ajus să transpună o astfel de poveste într-o saga care are un succes internațional la care nici nu a visat. Dar lucrurile nu au fost întotdeauna atât de roz pentru Becca Fitzpatrick. A avut nevoie de cinci ani, în care a primit 100 de răspunsuri negative din partea publisherilor, până a convins pe unul dintre ei că romanul său de debut, Îngerul nopții, are potențial de bestseller. Ce s-a întâmplat de la prima apariție a cărții și până în prezent este istoria cunoscută de toată lumea.
În acest sezon, ziua perfectă înseamnă o băutură caldă, o carte bună sau o discuție relaxată cu prietenii, într-o casă plină de arome delicate, precum cea de vanilie. Cred că este imaginea pe care au avut-o și nutriționiștii noștri, George Puia Negulescu și Șerban Puia Negulescu, când au ales să vă povestească despre una dintre cele mai prețioase mirodenii (și o să vedeți că are niște calități extraordinare).
Iată la ce a ajuns lumea: acum până şi englezii sunt anglofili. Nimic nu mai e veritabil. Totul se reduce la nostalgie. Toată lumea vrea să trăiască în trecut. Prezentul n-are pic de stil. Prezentul e urât. Prezentul e vulgar. Însă, din câte îmi dau eu seama, nimănui nu i-a plăcut vreodată prezentul. În actualul deceniu zero, ne aducem aminte cu drag de anii ’90 şi ’80; în anii ’90, lumea îşi amintea de ’70 şi ’60. Fir-ar să fie, în anii ’20 toţi suspinau după epoca dinainte de 1914. E în firea oamenilor să se raporteze la trecut, căci dacă privim spre viitor, trebuie să ne gândim la propria moarte. Curgerea timpului e întotdeauna rutinară, iar ceasul ticăie neîncetat. E implacabil. Şi te poate scoate din minţi.
Când am citit Un roman rus de Emmanuel Carrère, m-a uimit modul în care autorul a pus pe tapet relația cu mama sa, viața lui amoroasă, angoasele, temerile, secretele de familie și cele mai intime gânduri ale sale. Mi-am zis că e nu doar un scriitor curajos, ci un om care a ajuns la pace cu sine, chiar dacă prețul plătit a fost uriaș. Și după atâta vreme, tot nu știu ce fel de scriitor e Carrère, de ficțiune sau de nonficțiune? Fiecare dintre cărțile sale pornește de la un amănunt biografic personal și crește într-un univers real, în care ficționale sunt doar mici detalii.
La invitaţia Editurii Humanitas Fiction şi a Ambasadei Israelului la Bucureşti, Amos Oz, unul dintre cei mai importanţi scriitori israelieni, va fi prezent la Bucureşti, în perioada 27–28 februarie 2012. BookMag va pregateste o surpriza!
Palma este cel de-al patrulea roman al multi-premiatului autor australian Christos Tsiolkas, cunoscut atât pentru scrierile sale în proză, cât şi pentru piesele sale de teatru de mare succes, dintre care unele au şi fost ecranizate. De altfel, şi romanul Palma a cunoscut o adaptare pentru televiziune în opt episoade, care s-a bucurat, la rândul ei, de o receptare favorabilă din partea publicului şi a criticii.
Dacă ar fi trăit în secolul nostru, Herodot ar fi avut următoarele joburi: ar fi fost un reporter bun de trimis în zonele fierbinţi, realizatorul unor emisiuni pline de situaţii extreme, difuzate pe Discovery, căpitan de cursă lungă…şi lista poate continua. Ar mai fi fost, probabil, şi un militant Greenpeace. Dar s-a născut în anii de glorie ai papirusului, ai navigatorilor greci şi fenicieni. Nu avea nevoie de limba engleză pentru a se putea înţelege cu oficialităţile, îi era suficient graiul matern deoarece se găsea oriunde câte o colonie grecească, unde să tragă la mal. Atlasul personal se oprea la India şi ridica-n slăvi civilizaţiile apărute în jurul Mediteranei. Atât i-a fost dat să cuprindă-n Istoriile sale.
Nutriţioniştii George Puia Negulescu şi Şerban Puia Negulescu vă oferă de această dată istoria uneia dintre cele mai cunoscute mirodenii, cacaua. Un companion agreabil al lecturii de weekend, ceaşca de cacao caldă vă propune un voiaj exotic şi interesant.
Fără să fiu răutăcioasă, mie mi se pare că George Raymond Richard Martin arată ca Moș Crăciun…în perioada mai relaxată a anului. Și mi se pare uimitor cum cineva care arată atât de pașnic și prietenos poate să imagineze o intrigă supercomplicată, cu sute de personaje și zeci de conflicte în care sângele e împrăștiat cu generozitate. Saga lui Martin, Cântec de gheață și foc, creează dependențe periculoase, o să vedeți în ce fel.
Cine n-a auzit de Radu Paraschivescu, cine nu i-a citit măcar un articol într-un ziar sau o carte? Este, prin excelență, autorul popular și simpatic tuturor, deși nu a făcut vreodată vreun efort ca să placă mulțimilor. Un scriitor talentat, sensibil, foarte atent la detalii, un cronicar sportiv obiectiv și acid, un traducător excelent, o personalitate fermecătoare….iată că am ajuns să îi fac, fără să vreau, un Laudatio. Și tocmai un Laudatio a fost pretextul celei mai recente cărți ale sale, Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian. Pentru BookMag, Radu Paraschivescu a făcut mărturisiri complete, despre scris, viață, iubire, cărți, copilărie și multe altele.