Virginia Lupulescu | BookMag

Ron Currie, Jr.: „Am învățat să scriu citind“

„De fapt, sfârșitul lumii nu vine mâine, ci peste treizeci și șase de ani, o sută șaizeci și opt de zile, paisprezece ore și douăzeci și trei de secunde din momentul în care începe narațiunea. Această dezvăluire le-a fost adusă la cunoștință celor dintre dvs. care-au ajuns, din curiozitate sau întâmplare, până la pagina 17, și lui John Junior Thibodeau, personajul principal al romanului, care la pagina 17 e încă nenăscut, plutind nepăsător în lichidul amniotic din burta mamei lui. Junior „e un fel de amalgam între mine și probabil patru sau cinci alți indivizi, în timp ce 20-30 % din personalitatea lui e pură invenție, declara Ron Currie pentru Time Out New York. Junior mai e și a patra cea mai inteligentă persoană din istoria lumii, ceea ce face orice asemănare între el și noi extrem de improbabilă, spune Luiza Vasiliu

Biblioteca pentru o viaţă sănătoasă
Noua Biblie a vitaminelor

Ca să fim sănătoşi trebuie să ne alimentăm corect, să facem mişcare, să ne odihnim bine şi să avem un stil de viaţă echilibrat. Condiţii aproape imposibil de îndeplinit, din cauza ritmului nostru de viaţă şi a multiplelor surse nocive şi de stres. Şi pentru că tot suntem în perioada aşa-zisei detoxifieri de după sărbătorile de iarnă, nutriţioniştii noştri, Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, Prof. Dr. George Puia Negulescu şi Dr. Şerban Negulescu vă recomandă o lectură pentru sănătate.

Pierderea şi regăsirea sinelui

Romanul de debut al scriitorului Abraham Verghese, intitulat atât de inspirat, în traducere românească, Să tai în piatră vie, este construit pe un masiv fundal autobiografic. Născut în Etiopia, din părinţi aparţinând comunităţii creştine din Malabar (India), scriitorul – medic de profesie, actualmente profesor la Stanford University din Statele Unite – a fost şi rămâne ceea ce se numeşte un multiplu minoritar. Mai întâi, datorită unei istorii familiale învolburate: părinţii erau originari din Malabar, comunitate creştină indiană străveche, întemeiată, conform tradiţiei, de Sfântul Apostol Toma. Abraham se naşte, însă, la Addis Abeba, în Etiopia, unde părinţii săi lucrau ca profesori.

Laureații Costa Book Award 2011

Premiile Costa Book reprezintă unele dintre cele mai populare și prestigioase distincții literare, recunoașteri publice anuale ale unora dintre cele mai bune cărți apărute în Marea Britanie și Irlanda. Câștigătorul fiecăreia dintre cele cinci categorii primește un cec de 5000 de lire sterline, iar dintre aceștia este ales marele laureat (vom afla numele său peste trei săptămâni), care mai încasează încă 30.000 lire sterline. Premiile au fost înființate în urmă cu 40 de ani, în 1971, sub numele Whitbread Literary Awards. Din 1985 până în 2006 au fost cunoscute ca Whitbread Book Awards, iar apoi au intrat sub patronajul Costa.

Un profet sceptic şi cultivat

Băieţii de pe strada noastră este o parabolă subversivă, o reinterpretare modernă a miturilor din Biblie şi din Coran. Romanul a fost considerat o blasfemie, cititorilor arabi fiindu-le interzisă lectura lui timp de 50 de ani. Autorităţile din ţările arabe l-au citit printre rânduri şi s-au temut de o chemare la revoltă. Şi ce poate fi mai îmbietor decât o chemare profundă şi artistică sau decât un migălos arabesc ţesut din intrigi, trăiri umane cutremurătoare

Pure British style: Beryl Bainbridge

Dacă tot ne străduim, la început de an, să facem planuri fanteziste şi liste cu lucruri imposibil de respectat – gen „să învăţ chineza până la Paşte, „să mă duc la sală de trei ori pe săptămână ori „să citesc toate cărţile la modă –, de ce n-am încerca să privim puţin peste umăr, la lucrurile bune pe lângă care am trecut în grabă sau pe care le-am tot amânat? La cărţile care merită citite şi recitite peste ani, nu pentru că ne schimbă viaţa, ci pentru că ne învaţă cum să o stăpânim...

Voluptatea rafinată şi preţul ei prea mare

Murakami s-a jucat iar cu memoria auditivă. De data aceasta este vorba de o bijuterie din repertoriul lui Nat King Cole. Dacă ai citit şi Pădurea norvegiană, vei fi tentat să compari cele două romane. Acelaşi personaj care îşi rememorează viaţa afectivă, derulând o coloană sonoră din timpul ce nu mai poate fi luat înapoi. Acelaşi vârtej emoţional obsesiv, unde erotismul se întâlneşte cu moartea. Acelaşi tribut adus voluptăţii rafinate, în compania unei cărţi şi a unui disc memorabil. Finalul este, însă, diferit.

O singură alegere, o altă viaţă

Romanele cu vampiri şi cu îngeri căzuţi sunt so passé! După ce s-au scăldat în romanţe siropoase despre fete disperate să facă orice pentru a fi pe placul vreunui ins paranormal, care duce lupte seculare în paralel cu orele de la liceu, adolescenţii au decis că e cazul să treacă la un nivel superior. Aşa au câştigat teren distopiile – care au fost aici dintotdeauna, doar că nu erau prea appealing pentru tânăra generaţie, fiindcă nu aveau personaje cool, care să vorbească pe limba lor. Fiindcă de fapt ăsta e secretul oricărui gen care se adresează tinerilor cititori: limbajul comun cu al lor.

Cărţi de urmărit în 2012

Dacă tot e vremea listelor, a bilanţurilor şi a planurilor măreţe pentru anul următor, vă voi spune ce am eu de gând să vânez în 2012.

Tu mai știi cine ești? Sigur?

În fiecare dimineață Christine se trezește într-un pat necunoscut, langă un străin, într-o cameră nefamiliară. Prima reacție: nu știe dacă să fugă ori să cerceteze locul. De fiecare dată alege a doua variantă. Se duce la baie. Peretele cu oglinda este aproape plin cu imagini ale ei și ale soțului ei – necunoscutul dizgrațios din pat. Femeia din poze este foarte diferită de ea, pare altcineva. Nu înțelege de ce e căsătorită cu un tip atât de bătrân, de ce are o viață anostă, de ce alege haine șterse și se poartă ca o gospodină din anii 60. Coboară privirea și descoperă semnele timpului pe trup – e momentul șocant al confirmării identității susținute de fotografiile de pe perete. Dar cum se poate una ca asta?

Evenimente

Pledoarie pentru Moș Crăciun

Acum mai bine de un secol, pentru că a vrut să afle adevărul despre Moș Crăciun, o fetiță din New York, Virginia O'Hanlon, a trimis o scrisoare ziarului The New York Sun, în care spunea: „Am opt ani și unii dintre prietenii mei spun că Moș Crăciun nu există. Tata zice că tot ce se scrie în Sun este adevărat. Spuneți-mi, vă rog, Moș Crăciun există?. Redactorul-șef a considerat că epistola micuței merită un răspuns serios, așa că i-a încredințat această sarcină unui editorialist cu experiență, Francis Church, iar răspunsul lui a apărut chiar pe prima pagină a cotidianului, în ziua de 21 septembrie 1897.

La graniţa dintre veneraţie şi parodie

Nu vedeţi nimic dacă nu aveţi curaj să puneţi întrebări indiscrete despre tablourile venerate de critici. Daniel Arasse pune toate întrebările ţinute sub tăcere de privitorii ignoraţi de specialişti. Profesor la Sorbona, Arasse se lasă inspirat de privirile publicului pentru a vedea celebrele tablouri într-o altă lumină. Acest volum reuneşte calităţile unui album de artă şi stilul spontan al jurnalului de călătorie…o călătorie în lumea artei, cu idei nonconformiste asumate.

Autor: Virginia Lupulescu