Aveam prin generală o colegă, care mai apoi mi-a devenit prietenă, care părea un mic geniu malefic. Mereu neliniștită, mereu gata să se ia la harță cu oricine, cu replicile tăioase pregătite. Nu excela la nicio materie, dar uneori îi surprindea cu răspunsurile ei agere pe cei mai exigenți profesori. Eu eram timidă, retrasă, mă făceam mică în clipa în care intram în clasă. Nu-mi doream conversația colegilor sau atenția profesorilor. Nu tânjeam după prietenia grupului fetelor populare – nu le înțelegeam și nu aveam teren comun de dialog.
