Autori | BookMag

SFmania 56
Hai să profanăm morminte!

Dacă aș fi un autor de SF așa-zis clasic, care scria pe la începuturile aventurii spațiale a omenirii, cred că aș avea destul de puține variante de subiect. Ar trebui să-mi imaginez neapărat o călătorie cosmică, cel mai probabil spre Marte, întrucât călătoriile spre Lună le-au abordat consistent alții înaintea mea, începând cu Jules Verne și Wells, continuând cu Henric Stahl la noi și atâția alții în SF-ul mondial. Aș alege, deci, o expediție spre Marte, cu un echipaj economicos din punct de vedere numeric, fiindcă nu mi-aș putea închipui că în zorii explorărilor cosmice veritabile s-ar putea trimite în spații un oraș întreg. Mi-aș urmări echipajul pas cu pas, încercând să schițez pentru unii dintre astronauți, dacă nu pentru toți, o mică psihologie de campanie și un conflict.

Atenţie, cuvinte grele!

Generaţia nouă de scriitori turci străbate o trezire. O trezire pe care ţi-o insuflă şi ţie, cititorului. Cu cât eşti mai blazat şi crezi că ai văzut multe în materie de literatură, cu atât turcii vin mai în forţă şi îţi dau lumea peste cap. Ei sunt o specie aparte, care văd şi scriu lucrurile altfel.

Sarah Dunant este invitata celei de a VI-a ediţii FILB

...și o puteți vedea pe autoarea bestsellerului internaţional Sânge şi splendoare. Un roman despre familia Borgia marţi, 3 decembrie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu.

Straturile de tort ale unei lumi amare

Piazza Bucarest (Polirom) este o carte complicată, foarte complicată, mai ales dacă o citești și ești român. Este o carte deranjantă, exact din același motiv. Cei care suferă de sindromul identificabilității, literare sau mai larg decât atât, vor avea însă de învățat din cartea danezului Grondahl. Perspectiva deloc obiectivă a nordicului asupra realităților noastre, trecute și contemporane, aduce ace în inimă.

SFmania 55
Tandemuri literare

Am mai spus asta cândva: colaborările între autori în vederea producerii unei scrieri comune încerc să le înțeleg, nu din principiu, ci pentru simplul fapt că le descopăr din când în când existența. Dar asta nu înseamnă că le și accept cu mare entuziasm. Și niciodată când e vorba de mine, fiindcă am ajuns de mult la concluzia că o asemenea formulă nu mi se potrivește. Uneori trebuie să constat că nu li se potriveau nici altora, deși le-au practicat: dovadă rezultatul adesea mediocru al unor osteneli conjugate, născute probabil din dorința de a construi un subiect mai repede și mai bine. Mă feresc să generalizez, fiindcă există și exemple lăudabile, nu intră totul în unul și același tipar. Unele colaborări artistice au fost chiar strălucite, bunăoară cea dintre Ilf și Petrov, în literatura generală, sau, venind la science-fiction, dar rămânând tot pe terenul limbii ruse, opera celor doi frați Strugațki, Arkadi și Boris.

Primul cuplu, varianta japoneză

Cronica zeiţei (Polirom) este un roman surprinzător pentru aceia dintre noi care au descoperit înainte primele două romane traduse în limba română ale scriitoarei Natsuo Kirino (Afară şi Grotesc). Umila mea experienţă de căutătoare de comori nipone mi-a revelat o artizană versată în arta romanului psihologic după ce mi-a picat în mână Grotesc, un bun exemplu de naraţiune în care observarea societăţii şi explorarea naturii umane sunt sfredelitoare şi reuşesc să capteze atenţia până la finalul celor peste cinci sute de pagini, mai ales în ultimii ani, când romanele de tip cărămidă îi sperie pe mulţi editori.

După ce să alergi la 30+

Are 30+, dar n-o arată, vorba reclamei. Locuieşte într-o garsonieră, la etajul şapte, de unde se vede Interul (hotelul din centrul Bucureştiului). Îşi împarte viaţa între prieteni şi acţiunile rutinei săptămânale, cum ar fi mersul la supermarket pentru cele 200 de grame de salam, o vorbă schimbată cu simpatica vânzătoare de la care îşi cumpără sticlele de apă minerală şi conversaţiile pe mess înainte să înceapă ziua plină de mondenităţi plictisitoare, la care de voie, (dar mai mult) de nevoie trebuie să participe, că se apropie deadline-ul pentru articole.

Războaiele din oameni

Nu am mai citit de multă vreme o carte de 350 de pagini în numai două zile. Lumina dintre oceane (Polirom) nu este deloc o scriere uşor de suportat, din mai multe puncte de vedere, cu toate acestea totul curge, parţial din curiozitate faţă de povestea palpitantă şi controversată, parţial din darul autoarei de a înşira lucruri logice într-o formă frumoasă şi rotundă.

Ce-are ștampila șefului de gară cu nudul telegrafistei?

Dacă ai privi literatura universală ca pe o hartă, ar trebui să te aventurezi, măcar o dată, şi-n ţara lui Bohumil Hrabal. Cum ajungi acolo? Pentru început, ai putea să te urci în Trenuri cu prioritate. Vei coborâ imediat într-o gară unde şeful creşte porumbei, tânărul impiegat se miră de isprăvile deşucheate ale colegului mai în vârstă, iar partizanii cehi atacă vagoanele naziste. În apropiere se mai află castelul unui nobil, o sală de cinema şi un teatru, ambele transformate între timp în cele mai frumoase magazii pentru cereale dacă e să ne luăm după intrările având coloane impunătoare, precum templele romane.

Adrian Schiop: „E o poveste de dragoste, cu bune și rele, nu se reduce totul la morală și ideologie“

Abia apărută în librării, cea mai recentă carte a lui Adrian Schiop – Soldații. Poveste din Ferentari (Polirom) a reușit să stârnească discuții controversate între cititori. Pentru că unele dintre discuții s-au desfășurat pe pereții unei rețele sociale J și astfel au fost accesibile doar unui cerc restrâns de cititori i-am pus câteva întrebări autorului în interviul de mai jos pentru a lămuri o parte dintre problemele pe care le-a ridicat odată cu apariția romanului.

Florin Lăzărescu: „Prima frază dintr-o carte mi se pare cel mai greu de realizat“

Am ajuns la romanul lui Florin Lăzărescu, Amorțire (Polirom), după ce am primit propunerea de interviu de la Claudia Fitcoschi. Era într-un teanc de cărți „de citit anul acesta, așadar aștepta să-i vină rândul. Însă lucrurile s-au grăbit puțin și așa mi-am petrecut o după-amiază de vară cu Amorțire. Un roman pe care îl citești de drag, în care găsești teme și subiecte serioase abordate cu sensibilitate sau cu umor, cu patos sau cu detașare.

Mihail Șișkin: „Acum în Rusia se întâmplă un soi de revoluție burgheză“

Rusul Mihail Șișkin este, dincolo de premii, autorul care și-a cucerit rapid milioane de fani prin romanele sale atipice, care ți se lipesc de suflet.

Categorie: Autori