Varujan Vosganian revine în Jocul celor o sută de frunze asupra realismului magic cu care este presărat romanul Cartea şoaptelor, unul dintre cele mai bune romane apărute în literatura română de după 1989.
Picture Me Gone de Meg Rosoff este o carte pentru adolescenți și adulți, în aceeași măsură. E pentru cei tineri pentru că e scrisă lejer, prietenos și simplu, e ca și când personajul principal ți-ar sta alături și ți-ar povesti toată tărășenia. E pentru adulți pentru că le arată un scenariu posibil al impactului pe care îl au crizele de maturitate asupra copiilor.
Anthony Bourdain n-are prea mulți prieteni în lumea gastronomiei. A scris în 2000 cartea Kitchen Confidential, în care demasca multe secrete murdare ale industriei culinare de fițe din America. După zece ani a revenit cu Crud, o carte în care încearcă să regleze niște relații, să îndulcească tonul, să pară mai prietenos.
Astăzi, 10 octombrie 2013, premiul Nobel pentru literatură a fost acordat autoarei canadiene Alice Munro (79 de ani) publicată și în România de către editura Litera.
Femeile din trecut sunt pentru bărbatul înclinat spre autoanaliză ceea ce poate fi nudul pentru nişte pictori: o temă inepuizabilă, mereu pregătită să i se înfăţişeze sub alte culori, mesaje afective sau destăinuiri în surdină, criptate de paravanul unui corp metamorfozat sub presiunea furtunilor sufleteşti.
Alergând ca apucații este romanul autobiografic al lui Augusten Burroughs sau povestea reală a unui băiețel a cărui mamă (poetă ratată ce se închipuie o a doua Anne Sexton) l-a abandonat în casa unui psihiatru ce seamănă în mod …
Iubiri pasionale, trădări, idealuri spulberate, vederi progresiste și curente sociale stranii, alături de personaje remarcabil construite și o intrigă pasionantă care baleiază mai multe planuri temporale fac din Încăperi ferecate una dintre lecturile mele preferate.
„Cred că este o poveste aspră, căreia nu-i lipsesc străfulgerările de frumuseţe, avea să declare Steinbeck despre un roman mistuitor, precum obsesia protagonistului său pentru o perlă neobişnuită, ce-ar fi trebuit să-l scape de sărăcia extremă.
Adelin Petrișor este unul dintre puținii jurnaliști din lume care au avut acces în cel mai restrictiv stat, Coreea de Nord. După albumul de călătorie lansat recent – Coreea de Nord, un lagăr cât o țară, revine cu o carte, Țara cu un singur gras, care pune în vorbe imaginile surprinse de camera de filmat și de aparatul de fotografiat în timpul acelei vizite memorabile.
O istorie a cenzurii sub comunism s-a mai încercat, însă problema rămâne inepuizabilă și înclin să cred, din experiență proprie, că oricând i se pot adăuga aspecte noi. Unele chestiuni sunt chiar subtile, luminând atât regulile absurde ridicate odinioară de oficialitate în calea scrisului și a editării, cât și diverse strategii de răspuns, atunci când asemenea replici, cu mai mic sau mai mare efect practic, se puteau imagina.
În mai puțin de o lună, în perioada 23-25 octombrie, va avea loc cea de a II-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara. Evenimentul va prilejui iubitorilor de literatură din orașul de pe Bega întîlnirea cu 6 nume importante ale literaturii universale contemporane – 5 dintre invitați, în premieră în România – alături de 6 scriitori români importanți, autori consacrați, alături de autori din noua generație.
Pentru mine, literatura turcă in zilele noastre este un vas aurit în care mă tot afund. Surprizele plăcute, din genuri diferite, nu încetează să mă asalteze. Ultima descoperire se numeşte Hakan Bicakci. Iar cartea lui, Apartamentul, este leacul imaginativo-halucinogen cel mai bun, dacă ai chef să fugi dintr-o lume mai puţin reuşită într-una nebună, bolnavă şi fascinantă de tot. Este povestea unui tip care a lucrat în publicitate, care vrea să devină un mare compozitor şi pe care o boală mentală nenumită îl face să se izoleze, din apartament în apartament, nu că ar conta unde e lumea aceasta a lui. Contează doar că dispare controlul asupra realităţii, asupra propriei vieţi, aşa pierdută şi risipită cum e.