Un roman clasic al secolului XX, în care Paul Bowles examinează magistral felul cum americanii descoperă o altă cultură și efectele devastatoare pe care pericolele și pustietatea neîndurătoare din deșert le au asupra personajelor.
Umberto Eco şi-a publicat primul roman, Numele trandafirului, cînd avea aproape cincizeci de ani. După mai bine de două decenii, Confesiunile oferă o retrospectivă a activităţii sale de romancier şi prezintă modul în care îşi construieşte operele, de la alegerea perioadei şi a locului în care plasează acţiunea pînă la „asamblarea imaginilor şi a episoadelor. În îmbinarea de real şi imaginar sînt prinşi şi cei aflaţi în afara acestor lumi inventate. De ce ne impresionează lacrimile unui personaj? În ce măsură Anna Karenina, Gregor Samsa şi Leopold Bloom „există?
Romanul Doinei Ruști, Lizoanca la 11 ani, tradus la Orpheusz Kiado, a intrat în topul celor mai bune 10 romane apărute în cursul anului 2015 la Budapesta, alături de scriitori binecunoscuți precum Bartis Attila, Danyi Zoltán, Dragomán György, Kiss Noémi.
Multe povești s-au spus, de-a lungul a mai bine de jumătate de secol, despre Kennedy: de la vizionarismul bărbaților familiei până la reziliența femeilor din clan, de la lipsa de scrupule până la puterea fantastică de disimulare a suferinței, totul pudrat cu detalii despre stilul de viață, eleganța, opulența și modul în care reușeau să impună tendințe.
Studiul lui Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească - aflat la a patra ediţie - , este o radiografie ideologică şi culturală a unei zone fierbinţi din interbelicul românesc: deceniul al patrulea al secolului XX care, spre deosebire de cel de-al treilea deceniu în care a predominat „modernitatea (sincronism, avangardism, europenism), s-a aflat sub imperiul „tradiţionalismului (autohtonism, ortodoxism, legionarism, „trăirism etc.).
Având la bază o poveste adevărată, Made in Sweden e un roman cu o intrigă bine condusă despre o bandă de infractori neobişnuiţi. Dar este şi o poveste despre familie, despre dragostea frăţească şi relaţia complicată dintre taţi şi fii.
Adevăratul Teheran este ascuns vederii: aici prostituatele sînt frecventate de mullahi, există laboratoare clandestine de metamfetamină, fetele apelează la chirurgi pentru a-şi recăpăta virginitatea şi filme porno făcute de amatori sînt postate pe internet şi vîndute în bazaruri.
Aveam prin generală o colegă, care mai apoi mi-a devenit prietenă, care părea un mic geniu malefic. Mereu neliniștită, mereu gata să se ia la harță cu oricine, cu replicile tăioase pregătite. Nu excela la nicio materie, dar uneori îi surprindea cu răspunsurile ei agere pe cei mai exigenți profesori. Eu eram timidă, retrasă, mă făceam mică în clipa în care intram în clasă. Nu-mi doream conversația colegilor sau atenția profesorilor. Nu tânjeam după prietenia grupului fetelor populare – nu le înțelegeam și nu aveam teren comun de dialog.
Mi-a fost cam dor de blogul meu și de cititorii lui. După o samă de aventuri tehnice care au durat aproape o lună, iată că avem un hosting nou, sper sa fie mai stabil. Să ne fie de bine, zic! Pentru că suntem la final de an și am adunat liste peste liste, topuri literare peste topuri literare, m-am gândit că v-ar fi utile câteva astfel de clasamente, dacă vreți să puneți sub brad literatură de calitate.
În această săptămînă a apărut la Editura Polirom volumul devenit în scurt timp bestseller internaţional, Drumul către libertate, în traducerea Ioanei Aneci, disponibil în librării şi pe www.polirom.ro, în curînd şi în ediţie digitală.
Editura Polirom vă invită marți, 17 noiembrie, ora 19.00, la Clubul Țăranului (Muzeul Țăranului Român, Str. Monetăriei nr. 3, București), la o întîlnire cu David GROSSMAN, unul dintre cei mai importanți scriitori israelieni, precum și unul dintre cei mai cunoscuți comentatori ai politicii țării sale.
La Gaudeamus 2015 veți găsi, din partea BookMag, în raftul Cartea în așteptare, un volum spectaculos și profund, emoționant și dureros de citit în același timp: Meseria de a trăi de Cesare Pavese, unul dintre cele mai mărețe testamente literare ale secolului trecut. Pavese s-a sinucis pe 26 august 1950, într-o modestă cameră de hotel din Turin. Cu puțin înainte să moară, și-a distrus sistematic toate hârtiile private. Acest jurnal este tot ceea ce a rămas pentru a reflecta trăirile spiritului care a căutat cu ardoare să se înțeleagă pe sine și ce se întâmplă în jurul său. Este o lectură pe care o recomand din suflet tuturor celor care se caută pe sine și caută răspunsuri pentru mersul lumii.