Ca să devii mai bun, să evoluezi spiritual și să te bucuri și mai mult de tot ce ai nu trebuie să cheltuiești mulți bani pe cursuri costisitoare de dezvoltare personală, nu trebuie să faci zeci de ședințe de terapie la prețuri piperate, nu trebuie să te duci în tabere de wellbeing. Eu cred că îți trebuie doar un teanc de cărți bine alese, un loc frumos și liniștit și băutura preferată alături!
Femei singure (Polirom) poate fi considerat un hit al verii 2014, din categoria traducerilor mult-aşteptate de cei pasionaţi de literatura dezvoltată în paralel cu filmele neorealiste. Considerată una dintre cele mai bune cărţi scrise de Cesare Pavese, vine să umple un gol în domeniul traducerilor de după ’89, dedicate generaţiei postbelice, din care fac parte scriitorii ce au revoluţionat literatura italiană, printre care Italo Calvino, Dino Buzzati şi Alberto Moravia.
Dacă adolescentul lui Salinger din romanul De veghe în lanul de secară (Polirom) trăia în Japonia postbelică, ar fi fost aruncat într-o familie unde nu se mai serbau zilele de naştere, mai mult, erau uitate de tot, cu nişte părinţi absenţi şi fraţi însinguraţi, ar fi devenit probabil adolescentul extremist din 17 (Polirom), una dintre cărţile de referinţă scrise de Kenzaburo Oe, câştigătorul Premiului Nobel pentru Literatură în 1994.
Un scriitor în devenire, căruia i se respinge manuscrisul într-un mod brutal, devine unul dintre ultimii supravieţuitori ai unei ploi fără sfârşit, transformate într-un potop. În paralel cu apocalipsa acvatică, în casa lui se scurg ultimele acte ale unei drame familiale. Tatăl pune în scenă comemorarea soţiei umilite, care a murit exact în ziua în care fiul cu aspiraţii artistice a venit însoţit de iubita lui.
Cea mai recentă apariție a editurii Cartea Românească este volumul Carte de identităţi. Mutaţii ale autobiograficului în proza românească de după 1989 semnat de Florina Pîrjol.
Dacă amesteci într-un pahar cu apă o anumită cantitate de zahăr, nivelul lichidului din pahar nu crește, fiindcă moleculele zahărului completează spațiile libere dintre moleculele apei – așa procedează Cortázar (mai ales în povestiri), așa strecoară el miraculosul în realul cel mai banal, excepționalul în cotidian.
Editura Polirom vă invită duminică, 29 iunie, la ora 17.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bulevardul Elisabeta nr. 38, Bucureşti), la o dezbatere pe tema volumului-eveniment Narcotice în cultura română. Istorie, religie, literatură (ediţia a III-a, revăzută, adăugită şi ilustrată), de Andrei Oişteanu, apărut de curînd în seria de autor pe care editura i-a dedicat-o, disponibil şi în ediţie digitală. Alături de autor, vor lua cuvîntul: Răzvan Voncu, Ioan Stanomir şi Cosmin Ciotloş. Va modera: Andreea Răsuceanu.
Primele rânduri ale volumului de proze scrise de Mircea Diaconu mi-au amintit de inocenţa puştiului din povestirile semi-autobiografice ale lui Danilo Kis (Suferinţe timpurii).
Recunosc! Aveam o prejudecată legată de prinţesele care se apucă de scris, imaginându-mi că sunt nişte fandosite cu pretenţii de literate, dar care nu depăşesc acea preţiozitate de salon. Papagalul verde, cartea Marthei Bibescu (Polirom, 2014), m-a scuturat de nu m-am văzut, obligându-mă să-i recunosc valorea.
Drepturile de autor pentru Amorţire (Polirom, 2013), cel mai recent roman semnat de Florin Lăzărescu, au fost cumpărate de una dintre cele mai importante edituri din China, People's Literature Publishing House Co., Ltd. (Beijing), specializată în publicarea de cărţi de literatură (clasică, contemporană, autohtonă, străină etc.).
Fiul cel bun este un roman-confesiune, un elogiu al Parisului hippie şi al dezordinii senzuale ca formă de protest împotriva tiraniei paterne şi a moravurilor dătătoare de nevroze postbelice. Dar, mai presus de toate, este o apariţie tulburătoare, curajos de sinceră, despre toate acele întâmplări şi visuri ce transformă un copil
Ida MacLaird, o tânără delicată și fragilă ca o păpușă ajunge într-o zi pe o insulă nordică și albă, înghețată și acoperită de păduri populate de creaturi magice – St. Hauda. A ajuns aici nu pentru relaxare și odihnă ci pentru că, într-un mod inexplicabil, corpul ei, mai exact picioarele sale, se transformă încet, încet în sticlă.