Am citit cu mare întîrziere Spovedanie la Tanacu şi Cartea judecătorilor de Tatiana Niculescu Bran. Şi pentru alţi întîrziaţi: vă sfătuiesc s-o faceţi pînă veţi vedea filmului lui Cristian Mungiu care va avea premiera mondială sîmbătă, 19 mai, la Cannes (e în competiţia oficială, se intitulează „După dealuri).
Ceea ce lipseşte spiritului cultural în România, şi anume ieşirea din cercul strâns al autohtonismului şi îndreptarea spre spaţiul cultural din afară, aducerea în prim-plan nu doar a numelor deja consacrate ale criticii sau literaturii române, ci şi a recentelor apariţii editoriale sau a evenimentelor culturale din spaţiul european sau american găsim, nu din întâmplare, în Alecart (http://www.alecart.ro/), revistă de atitudine culturală care face concurenţă stării civile.
Scriitorul franco-algerian Yasmina Khadra va fi prezent pentru prima oară în România în perioada 31 mai – 2 iunie la invitaţia editurii Spandugino unde apare cel mai cunoscut şi premiat roman al său: Ceea ce ziua datorează nopţii (fr. Ce que le jour doit à la nuit), traducere în română de Mariana Alexandru.
Despre facerea unei cărți există probabil multe povești frumoase, romantice, care conțin zbaterile creative ale scriitorului și editorului, lupta pentru un loc cât mai bun în librării, apoi apariția zânei bune a vânzărilor. Iată că un infografic creat de Mariah Bear pentru Weldon Owen și publicat recent în Huffington Post explică pe înțelesul tuturor și destul de puțin romantic procesul de facere a unei cărți. Vi-l prezentăm în continuare:
Pentru cei care l-au cunoscut pe Alberto Moravia prin intermediul romanelor sale, volumul de proze scurte Iubitul nefericit este o surpriză (plăcută e puţin spus!). Observaţia este incisivă şi abruptă, iar analiza psihologică, mult mai densă. Portretele sunt concise, dar …
Pe aici au trecut Cuțitarii, cel mai recent roman al autoarei americane Jennifer Egan, laureat al Premiului Pulitzer pentru Ficțiune, 2011, al National Book Critics Circle Award și al LA Times Book Prize, a apărut în traducere la editura Pandora M, în nou inaugurata colecție Literary Fiction.
Dru Anderson se mutase de curând din Miami în Dakota de Sud, adică trecuse brusc de la clima înăbușitoare, lipicioasă și umedă din Florida la zăpezile care blocau circulația zile în șir. Și, de parcă nămeții n-ar fi fost de ajuns ca să se simtă străină în Foley, nu se împacă în nici un fel cu atmosfera din liceu, unde profesoara Bletchley îi face viața amară, iar colegii o ignoră. Mă rog, nu chiar toți - ciudatul clasei, Graves, manifestă un interes bizar pentru ea. Așa începe romanul pentru adolescenți Altfel de îngeri, de Lili St. Crow.
Nu, nu este vreo paralelă și nici un studiu despre cum zen influențează viața de apoi, ci titlurile unor cărți citite recent și despre care vreau să vă povestesc câte ceva. E arhicunoscută și arhitraficată întoarcerea omului modern la spiritualitate, către sine, către valorile morale care în goana după bani și faimă îi păreau desuete. Iar literatura de specialitate încearcă să îndeplinească această nevoie.
Banana Yoshimoto este pseudonimul scriitoarei japoneze Mahoko Yoshimoto. L-a ales pentru că îi place foarte mult floarea de bananier, i se pare androgină și pură. Scrie romane puternice, de care te îndrăgostești. Cărțile sale N.P. și Kitchen au apărut în România în traducere la editura Rao. Am discutat în urmă cu ceva vreme despre romanele sale (vândute în peste 60 de milioane de exemplare în toată lumea), Japonia, feminitate, autori preferați.
Am așteptat trei zile înainte de a mă apuca să scriu despre prima ediție a Galei Industriei de Carte din România – Bun de Tipar. Primele sentimente au fost un soi de melanj din care m-am ferit să extrag ceva, de teamă să nu emit judecăți greșite.
Miercuri, 16 mai, ora 18.30, în cadrul Festivalului European Literature Night de la Londra, Robert Şerban va citi o selecţie de poeme din cel mai recent volum al său, Moartea parafină, apărut la Cartea Românească (2010). Evenimentul va avea loc Centrul de Conferinţe British Library şi va fi moderat de Rosie Goldsmith, jurnalist BBC.
Apărut în România în traducerea Marianei Ştefănescu, Dicţionarul khazar, roman-lexic în 100 000 de cuvinte. Exemplar feminin îşi avertizează cititorul într-un ton serios la suprafaţă, ludic în subtext, că este ferit de soarta altor cititori, şi anume moartea inevitabilă în urma lecturii ediţiei în cauză. De la gravitatea prezicerii iniţiale, autorul decade în parodia obiectivelor scrierii acestui roman şi empatizează „culinar cu cititorul său de vreme ce „el se aşează să scrie precuvântarea înainte de cină, pentru ca apoi cititorul să se apuce de citit la siestă. Aşa încât scriitorul, îmboldit de foame, să fie cât mai scurt, iar cititorul, sătul, să nu găsească precuvântarea prea lungă.