În science-fiction răsturnările de interpretare majore sunt rare, iar atunci când se produc, totuși, tind să aibă un caracter mai degrabă constructiv decât violent-demolator. Așa e și normal în cazul unui gen care s-a văzut, cam de pe la începuturile sale, împins la marginea literaturii și obligat să suporte condiția ingrată a minoritarului neglijabil. Într-o asemenea situație, dacă ieși în stradă nervos și pus pe ridicat baricade împotriva propriei tale întreprinderi, nu ai decât de pierdut: mai adaugi argumente în sacul celor ce te tratează oricum ca neserios și îți întorc spatele.
A doua ediție a Galei Industriei de Carte din România a fost mai bogată în premii decât prima, pentru că s-au mai adăugat niște categorii noi. A fost mai spectaculoasă, deși anul acesta ne-a lipsit efervescența Norei Iuga, însă ea a fost înlocuită de lirismul recitalului de chitară susținut de Trio Zamfirescu. Până la seara decernării premiilor au fost voci care au contestat ba noua listă a categoriilor, ba lista finaliștilor. Eu văd asta ca un semn al dorinței editorilor de a ajunge cândva pe scena galei – pentru că dacă nu-ți pasă de un astfel de premiu, ignori orice listă și îți vezi de ale tale.
Pe măsură ce pătrunzi în biografia autorilor de literatură speculativă, încerci şi unele surprize în raport cu imaginea dedusă subiectiv din paginile semnate de ei. Apar, vreau să spun, diferenţe între portretul sugerat de operă şi cel rezultat din documentele de identitate proprii, completate cu tot ce pare să fi fost autoconstrucţie deliberată, în ton cu însăşi firea celui ajuns la un moment dat şi în postura de scriitor.
Alex Rotaru, una dintre vocile campaniei Români pentru o lume, iniţiată de Fundaţia Sergiu Celibidache, este unul dintre documentariştii de prim rang de la Hollywood, singurul cineast român care regizează şi produce filme în circuitul hollywoodian şi este Ambasador Cultural al Statelor Unite ale Americii, aceasta fiind cea mai înaltă onoare profesională pe care a primit-o, odată cu includerea sa în programele culturale ale Departamentului de Stat american, sub direcţia lui Hillary Clinton şi John Kerry. Născut la Bucureşti, Alex este fiul actriţei Maria Rotaru şi al dramaturgului Eugen Rotaru, iar talentele sale multiple (a fost în lotul olimpic naţional de fizică în 1990, dar cocheta şi cu muzica) i-a adus şi apariţii însemnate în filmele româneşti, în perioada 1983-1987, precum Cireşarii (l-a intepretat pe Dan, pe când avea doar 9 ani), Aripi de Zăpadă sau Cetatea ascunsă. Astăzi, prin vocea sa, Alex Rotaru trezeşte speranța, motivează și inspiră generațiile viitoare în a-și urma visul!
Actor liber profesionist şi preşedinte al Fundaţiei Cultural Artistice Teatrul ACT, punând astfel bazele primei scene independente de teatru din România şi singurul în producţiile căruia joacă cu regularitate, Marcel Iureş, una dintre vocile campaniei Români pentru o lume, este de părere că românii îşi iubesc ţara „din gură. Şi asta se întâmplă până la nivel de Stat. Un interviu despre patriotismul românesc, problemele societăţii în care trăim, dar şi despre pasiunea vieţii sale.
Ada Condeescu, Marcel Iureş, Dragoş Mihalcea, Alexandra Nechita, Călin Peter Netzer, Dorotheea Petre, Alex Rotaru, Alexandru Tomescu, Nicolae Voiculeţ şi A.G. Weinberger sunt personalităţile contemporane care susţin campania „Români pentru o lume. Sunt românii care au ales să exceleze în ceea ce fac. Români care au vrut să se definească nu prin ceea ce au, ci prin ceea ce sunt. Au devenit astfel cetăţeni ai lumii, reaşezând România pe harta culturală a acesteia. Odată cu ei am trecut în cea de a doua etapă a campaniei, etapă ce pune accentul pe personalităţile marcante ale culturii contemporane, care au uimit mapamondul prin talentul lor, izvorât din seva spiritului românesc, şi care prezintă românilor adevărate exemple de urmat, trezind speranța, motivând și inspirând generațiile viitoare în a-și urma visul!
Am descoperit de curând cu bucurie site-ul unei celebrități preocupate nu doar de glam & glitter, ci și de lucruri serioase și profunde care ne definesc ca oameni. Recunosc ca am fost surprinsă, pentru că imaginea mea despre Virgil Ianțu era cea a unui om preocupat foarte mult de imaginea sa publică și un pic rigid. Însă Ianțu știe să aprecieze o lectură bună, un film bun, e pasionat de o mulțime de lucruri interesante și cred că e o enciclopedie ambulantă în materie de turism și locuri vizitate.
Am regăsit pe net un comentariu interesant la unul dintre romanele analizate cândva și de mine, pe când redactam o carte dedicată relației majore dintre H.G. Wells și utopia modernă – coloană vertebrală a construcției sale intelectuale. E corect spus l-am regăsit, întrucât îl ținusem minte de pe la începutul anului 2012, când Marian Truță și l-a plasat pe blogul personal.
Într-un articol precedent, intitulat De ce scriu scriitorii, am elaborat o parte dintre motivele pentru care scriitorii scriu ficţiune, trecând în revistă câteva concepţii greşite, des întâlnite. Am argumentat, de exemplu, faptul că majoritatea scriitorilor nu scriu pentru faimă şi bani, ambele fiind greu de atins, şi prin urmare nu acestea reprezintă motivul principal al scriitorilor trecuţi de prima tinereţe ( vârsta naivităţii).
Știu, un asemenea titlu vă trimite cu gândul la România social-politică a acestor ani. Dar, cum nu intenționez să mă transform peste noapte într-un analist de subiecte generale, mă voi rezuma la chestiunile aplicate ale acestei rubrici – bunăoară la relația, tot mai strânsă în ultimul timp, a SF-ului cu Internetul. Fiind un om poate nu atât de modă veche, cât de cultură ceva mai veche, mărturisesc că mi se strânge inima ori de câte ori văd că o publicație interesantă, bună de răsfoit și de citit pe îndelete, căreia poți chiar să-i miroși paginile abia ieșite de sub tipar, își încetează apariția în această formă clasică și trece exclusiv la varianta electronică.
Odată cu venirea primăverii, editura Polirom iniţiază trei noi serii în cadrul colecţiei sale de traduceri din literatura universală. Astfel, în Biblioteca Polirom, unul dintre cele mai apreciate şi mai iubite proiecte editoriale de ficţiune străină, vor apărea seriile: Esenţial, dedicată autorilor consacraţi, cărţilor importante din literatura lumii; Actual, ce va cuprinde scriitori contemporani, voci şi tendinţe noi în literatura universală de azi și Junior, în care vor apărea cărţi pentru adolescenţi, cărţi pentru tinerii de toate vîrstele. Primele titluri ce vor apărea în luna martie sunt următoarele:
Nu știu câți copii de astăzi își mai hrănesc fantezia vârstei cu basme populare. Copiii de odinioară, dintre care nu mă exclud, știau că „fătul cel frumos, prințul cu încărcătură „pozitivă, altfel zis eroică și morală, atunci când își încăleca armăsarul pentru a se lansa în aventură, trebuia să aibă neapărat un paloș atârnat la șold și să-l mânuiască iscusit în luptele lui cu zmeii, cu spânii, cu cotoroanțele, cu diverse alte întruchipări ale răului pe Pământ. Sau în lumile paralele, dacă firul poveștii îl conducea la un moment dat și pe alte tărâmuri. Pușcoacele, tunurile cu bilă de fontă și alte arme mai pretențioase vin abia prin trecerea la romanele cu pirați, unde și săbiile tradiționale rămân încă la mare cinste, spre a fi folosite după abordaj. În fine, despre alte categorii de armament copilul află de la televizor, fie din filmele istorice de război, fie din cele de science-fiction. Mai nou, și din jocurile pe computer.