Da, da! Bibliomania este o boală. Ca multe altele. Descrie dependenţa de cărţi, gândul doar la ele, existenţa doar prin paginile lor. Nu e o suferinţă uşoară, chiar dimpotrivă. Produce alienare, obsesii, dar şi crearea şi perpetuarea iubirii faţă de aceste obiecte şi, mai ales, faţă de conţinutul lor.
Dacă ați citit Centurion, romanul lui Simon Scarrow, atunci cunoașteți aventurile centurionilor Cato și Macro în Palmyra. Dacă nu l-ați citit, nu-i nici o problemă, pentru că Gladiatorul se poate citi fără să fie nevoie să cunoașteți aventurile anterioare ale celor doi soldați romani.
Cartea fiului este romanul prin care Norman Manea, unul dintre cei mai mari scriitori contemporani, aduce laolaltă două personaje care aparţin unor epoci diferite. Scriitorul a sfidat legile istorice ale timpului şi, în prima parte a romanului, apropie două femei care uimeau prin frumuseţea lor picturală. Una dintre acestea este muza faimoşilor artişti din Florenţa renascentistă.
Iată o carte pe care eu n-am putut s-o citesc dacă eram singură într-o încăpere; după primele capitole, am decis că e o lectură potrivită pentru spații populate, așa că am citit-o în metrou. O să spuneți că sunt o fricoasă, dar mi-ar plăcea să mă judecați după ce veți citi și voi cartea. Oliviu Crâznic, autorul romanului gotic ...și la sfârșit a mai rămas coșmarul, scrie cu talent și multă imaginație o poveste cu atmosferă medievală, personaje stranii și puternice (de ex. Nosephoros, un soi de strigoi Nelapsi, care face prăpăd) și detalii foarte vii.
Să citești Zoharul și să susții că ai înțeles totul de la prima lectură este probabil o aroganță. Nici mică, nici mare, căci depinde de inteligența și înțelepciunea celui care o emite.
Francisca anunţă, în anii ’60, cariera unui mare prozator. Nicolae Breban face parte din categoria scriitorilor ale căror mari opere sunt greu de povestit deoarece analiza psihologică, expresivitatea tăcerilor şi a monologului, schimbul de replici sau introspecţia conduc amploarea narativă spre un plan secund. Francisca este un roman ce are nevoie de un cititor meticulos, capabil să prelungească lectura până când fiecare scenă îşi epuizează înţelesurile. Multe pasaje îi dau impresia ca poate asista la un film în care multe scene au fost încetinite, iar cuvintele înlocuite de nesfârşitele tăceri apăsătoare.
Am primit recent de la editura Benefica manuscrisul unei cărţi de parenting. M-am bucurat, pentru că este un domeniu destul de virgin la noi, alimentat deocamdată nu de experienţe locale, ci de traduceri, interpretări şi adaptări mai mult sau mai puţin fericite.
Cunoscătorii au recunoscut probabil caracteristicile lui Sergiu Celibidache - singurul dirijor român cu renume internațional care a refuzat înregistrările audio, după ce, în 1948, singura înregistrare făcută i s-a părut fadă. Cu toate acestea, Celibidache a făcut carieră fără să înregistreze niciodată pe disc.
Mult-așteptatul volum al doilea din trilogia dedicată perversului domn Grey a apărut, în sfârșit, doamnelor! Surpriza este că Cincizeci de umbre întunecate de E.L. James continuă aventurile cuplului Anastasia Steele – Christian Grey într-o notă puțin diferită de cea a primului volum, Cincizeci de umbre ale lui Grey. Aşadar, trecem la nivelul următor.
Câştigătoare a premiului Hawthorne în 1959, Singurătatea alergătorului de cursă lungă, apărută în volumul de proze scurte în 2012 la Editura Polirom, dă titlul unui volum în care Alan Sillitoe oferă distincte nuanţe ale singurătăţii şi ale libertăţii personale. În cele din urmă, fiecare proză reia într-o măsură sau alta, prin tonalitate sau semnificaţie, fraza
De la 5:36 dimineața până la 7:51 seara. Atât este timpul efemer al acestui roman în timp real. Cu mențiunea că unele amănunte necesare poveștii rapide se petrec înainte de aceste 13 ore în care ancheta forțelor de poliție sud-africane se împletește, pentru setea de informații a non-africanului de rând, cu contextul social și politic actual din țara aceasta atipică de la celălalt capăt al lumii.
Detectivul Nick Belsey se trezește într-o dimineață, devreme, la ora la care primele mașini cu navetiști încep să circule, pe o colină din estul cartierului londonez Hampstead Heath. Trezirea nu îi este plăcută, nu doar din cauza frigului de afară, ci și pentru că nu-și amintește ce caută acolo iar gustul de pământ și mirosul de sânge (al lui) și de scoarță putredă nu prevestesc nimic bun.