„Nu există manual pentru Prime Doamne. Primești slujba pentru că bărbatul cu care te-ai căsătorit ajunge președinte, constată fosta Primă Doamnă a Statelor Unite ale Americii, Hillary Rodham Clinton, în prezent Secretar de Stat în guvernul american, în volumul de memorii Istorie Trăită, scris cu grijă și multă documentare.
Începi să vezi două luni pe cer? Înseamnă că ai halucinaţii. Dac-ai lătrat la ele, totul e în zadar. Dacă mai şi citeşti despre ele, ai intrat în anul 1Q84 şi ai în faţă unul dintre cele mai aşteptate romane scrise de Haruki Murakami.
Steinbeck nu are nevoie de recomandări, are nevoie de recitiri, ca orice clasic. Dar, ca orice clasic, vine cîte o dată şi te loveşte în moalele capului cu ceea ce noi numim din comoditate „actualitatea marilor scriitori. Nu e actualitate, e doar mesaj onest trimis brutal către urmaşii care au de obicei o singură îndeletnicire: să uite de tot şi de toate cu cît mai mult spor.
Meritul unor oameni constă în a scrie bine, al altora în a nu scrie deloc. Sub însemnul cuvintelor lui Jean de la Bruyère, Bartleby y compañía – Bartleby & Co. este un complex de nume şi experienţe literare, unele reale, altele rămânând sub semnul livrescului, aduse împreună printr-un numitor comun: imposibilitatea de a scrie.
Puţine thrillere din ziua de azi au ascuţimea, tensiunea şi nuanţele pe care le-a transpus britanica Belinda Bauer în Câmpul cu iarba neagră. Puţine cărţi de genul acesta mai ridică într-adevăr părul de pe mâini înspre tavan cu o viteză şi o senzaţie atît de ameţitoare.
William Peter Blatty a ajuns să fie cunoscut în întreaga lume pentru romanul Exorcistul. Poate că o contribuție importantă la celebritatea sa a avut și filmul realizat după acest roman, poate că și subiectul cărții a avut un rol important în acest succes... Oricum, Blatty a ajuns să fie apreciat pentru curajul cu care a tratat o temă ciudată, pe care biserica evită s-o discute, iar ateii o evită cu atât mai mult.
Nu este inutil să spun că Teru Miyamoto este unul dintre cei mai mari scriitori niponi contemporani. Cartea de față ne convinge cu ușurință. Nu vreau să-l asociez stereotipurilor legate de „niponitate pentru a susține frumusețea romanului lui, ci mai degrabă să arăt cât de profund și de banal este subiectul cărți, care luate împreună dau un farmec care depășește spatial și timpul.
Istanbulul devine un alter-ego pentru Orhan Pamuk, un oraş transformat de proiecţiile, visurile şi emoţiile care i-au însufleţit fiecare cotlon. Orhan Pamuk este îndrăgostit de un Istanbul personal, mitic si enigmatic, un oraş care i-a inspirat pe iubitorii de comori exotice, pe artiştii romantici.
Romanul canadianului Douglas Coupland – Tânără în comă (1998) și-a primit numele după piesa Girlfriend in a coma a trupei britanice The Smiths. Trupa se numără printre preferatele lui Coupland care le folosește versurile de alte câteva ori în diverse …
Un alt sex guide for dummies? Păi să vedem. Siski Green e slobodă la gură şi la condei şi a pus în cartea ei, care se presupune că, după citire, va transforma toate femeile în impărătese moderne ale sexului, toate picanteriile necesare unei experienţe sexuale. Libertatea în vorbire, aplicată în pat, nu are cum să fie ceva rău. Pe alocuri însă indicaţiile lui Siski (până şi numele sună kinky, nu?) îţi zmulg zâmbete chicotite. Nu pentru că ar fi prea subtilă sau prea haioasă, ci pentru că sfaturile ei sunt uneori de-a dreptul ridicole, nefezabile. Mă rog, dar cine sunt eu să spun asta? Până la urmă, un râs sincer destinde atmosfera şi serveşte mai bine scopului, corect?
Înainte de a începe să citiți această recenzie, vă rog să vă imaginați că dispuneți de bani – ai dumneavoastră dar și ai altora – pe care trebuie să-i investiți. Apoi, pentru fiecare afacere cumpărată, trebuie să numiți managerii adecvați (ei pot fi uneori cei aflați deja în funcție, alteori alții). Ei bine, cam asta face, pe scurt, Warren Buffett (supranumit Oracolul din Omaha), cu investițiile sale de la compania Berkshire Hathaway. Dar, în presupusa situație de mai sus, ați putea beneficia de sfaturile sale
Așa se numește în original. Gabriela, cravo e canela. Gabriela, cuișoare și scorțișoară. În portugheză sună ca o mică poezie. În limba bucătăritului, înseamnă arome, dulceață, dar și ceva înțepător, surprinzător. O farfurie interesantă, care îți dă simțurile peste cap. Ceva exotic, mai ales pentru noi, cei care nu am apucat să trăim în Ilheus, Brazilia, în prima jumătate a secolului trecut.