Mi-am petrecut după-amiaza de ieri citind Exorcizat, de Radu Găvan. O carte în care nu se întâmplă multe, acțiunea e mai degrabă liniară, dar personajul principal te ține alături de la început până la final. Un roman psihologic, introspectiv, despre frici, demoni, disperare, supraviețuire, iubire.
N-ai crede că o carte care te învață cum să îți faci ordine în casă se poate vinde în peste două milioane de exemplare. Și totuși...Magia ordinii de Marie Kondo a înregistrat acest succes. Kondo ne provoacă să ne întrebăm dacă obiectele care ne înconjoară servesc unui scop. Ne fac să avansăm în viaţă sau ne ţin ataşaţi de trecut? rezumă USA Today mesajul cărții.
Mi-era dor de Amy Tan, căci pentru mine cărțile ei înseamnă vacanță, lumină, pace și răsfăț. Vă mai amintiți de Clubul Norocoaselor (Polirom, 2005)? A rămas nouă luni pe lista de bestselleruri a prestigiosului New York Times și a fost tradus în aproape 30 de limbi. Acum avem Valea Minunilor (Biblioteca Polirom. Seria Actual), căruia îi doresc măcar același succes ca primului ei roman.
Acțiunea romanului lui Sebastian A. Corn, Ne vom întoarce în Muribecca (editura Nemira, 2014) se petrece undeva, într-un colț necunoscut al junglei amazoniene.
În anii ’90, cînd Bogotá abia se trezea din coşmarul celei mai violente perioade din istoria sa, tînărul universitar Antonio Yammara se împrieteneşte într-o sală de biliard cu Ricardo Laverde, un fost puşcăriaş care se recomandă drept pilot. Laverde va fi însă curînd împuşcat mortal, iar Yammara face o adevărată obsesie pentru trecutul misterios al prietenului său. Cercetările pe care le întreprinde îl ajută să înţeleagă mecanismele ascunse prin care războiul împotriva drogurilor a modelat viaţa familiei lui Laverde, dar şi pe a sa.
Povestea vraciului Arseni începe într-un sat rusesc, în secolul în care Apusul cunoştea binefacerile Renaşterii şi ale tiparului inventat de Gutenberg. Totuşi, în lumea răsăriteană contemporană cu înflorirea artei renascentiste, lumina curiozităţii nu dezvăluia un om aflat în centrul Universului şi al cunoaşterii, ci se rasfrângea peste nuanţele blajine ale unei picturi naive ce înfăţişea cuminţenia fiinţei umane într-un Ev Mediu târziu, cu accente slave, în care deschiderea perspectivei nu era cunoscută, deoarece oamenii cotropiţi de smerenie ţineau mai mult capul în pământul resemnării prevăzătoare şi atemporale.
Leif G. W. Persson este cel mai cunoscut criminalist scandinav şi un profiler renumit. Din 1991, este profesor la Academia suedeză de Poliţie şi, ca expert criminalist, analizează cazuri complicate în emisiuni TV şi în presă. Este autorul a zece romane poliţiste, trei dintre ele avându-l drept protagonist pe excentricul inspector de poliţie Evert Bäckström.
Tu ce mai visezi nopțile astea? Cât de importante sunt aventurile onirice pentru cineva care muncește ca un robot, trăiește ca un rob și uită să mai fantazeze? Eu fac ce fac și mă întorc la Jung și Analiza viselor, când îmi dau seama că nopțile mele o iau razna. Și o fac nu neapărat pentru interpretare, ci pentru o lectură asiguratoare – în vis pot orice, nu e nimic interzis, povestea poate fi oricât de nebună. Am ales câteva dintre citatele mele favorite, poate vă conving să treceți, măcar din când în când, de la ficțiune și nonficțiune la lectura propriilor vise.
În sudul Peninsulei Arabe se întinde Rub al-Khali („Ţinutul pustiu), unul dintre cele mai mari deşerturi nisipoase din lume, o pustietate atît de înspăimîntătoare, încît pînă şi arabii o evită. Este zona în care, din 1945 pînă în 1950, a călătorit exploratorul şi scriitorul englez Wilfred Thesiger, într-o vreme cînd mare parte din această regiune încă nu fusese văzută de vreun european.
Ești într-o lume plină de primejdii: creeperi, lavă, zombi, schelete, păianjeni. Toate te atacă pe neașteptate, iar pe unele le poți învinge cu greu. Dar la apusul soarelui, dacă încă mai ai târnăcopul sau vreo altă unealtă ori armă la tine, înseamnă că ai supraviețuit.
L-am descoperit pe Garfield cel din cărțile cu benzi desenate acum vreo doi ani. Mi se pare foarte amuzant, sarcastic, deștept și...cam pofticios. Acum, pentru că am și eu o pisică, pe Tara, pot să vă spun că unele dintre mutrele și privirile ei parcă seamănă cu ale lui...
A trecut ceva vreme de când n-am mai citit un thriller cu atâta nesaț. Știu, pentru unii e o lectură facilă, ce poate să-ți lase în minte și în suflet o biată lectură comercială? Iată că poate! Te face să te simți în alertă, să cauți răspunsuri alături de personajele prinicipale, să găsești soluții ingenioase ori scăpări miraculoase din capcane mortale, toate astea în timp ce capitolele se succed sub ochii tăi.