Până să treacă de primele pagini, două amănunte îl incită pe un pasionat de lectură care, aflat în căutarea unor experienţe noi, dă peste romanul lui Gaito Gazdanov, Spectrul lui Alexander Wolf: viaţa tumultuoasă a scriitorului, ce-a fugit din Rusia lui Lenin, apoi s-a mutat la Paris după escale aventuroase la Constantinopol, şi redescoperirea unei bijuterii literare după zeci de ani de uitare. Acestor două calităţi li se alătură un personaj feminin captivant, un fugar şi un călător-fantomă cu abilităţi scriitoriceşti ascuţite de-o biografie asemănătoare cu a lui Gaito Gazdanov. Un singur argument îţi mai dau (referitor la valoarea literară): îţi va plăcea romanul dacă te-au impresionat Fortăreaţa albă de Orhan Pamuk, şi Lupul de stepă, scris de Hermann Hesse.
Un soldat abia ieşit din adolescenţă şi aruncat în mijlocul Războiului Civil din Rusia împuşcă mortal un om pentru a se apăra. Fugit din ţara natală, călătoreşte prin Europa, urmărit de fantoma celui omorât şi abandonat în stepă. Deşi nu este un criminal în adevăratul sens al cuvântului, acest personaj distribuit în rolul naratorului îşi aminteşte în fiecare zi de chipul bărbatului împuşcat. Peste ani, citeşte volumul de povestiri al unui scriitor pe nume Alexander Wolf şi descoperă că-n spatele numelui englezesc se ascunde identitatea soldatului pe care a crezut că l-a ucis în adolescenţă. Dornic să-l cunoască, dezvoltă o adevarată obsesie, ce-l va purta din biroul unui editor straniu din Londra, în restaurantele pariziene, unde-l întâlneşte pe un fost camarad al fantomaticului Wolf, care-i povesteşte despre idilele acestuia şi despre întâmplarea din stepă, unde a fost împuşcat. Dorinţa stranie de-al găsi pe Alexander Wolf se transformă pentru eroul central în debutul unei odisei, în care toate mările duc spre lumea interioară plină de trăiri opuse, închegate-n speranţe lâncezite privind un debut literar mereu amânat.
Personajul central din cartea lui Gaito Gazdanov îşi promite în fiecare dimineaţă că-şi va începe viaţa cu adevărat, cu toate visurile de fugar din calea războiului ce-a urmat revoluţiei bolşevice. Fugarul devine student, apoi gazetar şi artist ratat la Paris. Dar viaţa lui este cuprinsă de amorţirea celui aflat mereu între lumea spirituală, unde nu vrea să rămână o veşnicie, deşi este atras de rafinamentul ideilor, şi atracţia instinctelor, a voluptăţilor senzuale îmbibate-n vulgaritate. Nu are curajul să consume fanteziile străine de lumea intelectului şi nici perseverenţa de-a scrie acea capodoperă literară care să-l ancoreze în lumea superioară mult visată. Nu reuşeşte decât să penduleze între aceşti doi poli ai lumii sale interioare, scindate între minte şi carnal.
Puntea de legătura ce-l obligă să traverseze prăpastia dintre aceste două extremităţi sufleteşti este întâlnirea cu dublura sa feminină, Elena Nikolaevna, la rândul ei o rusoaică stabilita la Paris. Spre deosebire de protagonist, Elena poate jongla nonşalant cu părţile contradictorii ale personalităţii ei. Ştie când să lase atracţia s-o ghideze spre anumiţi semeni şi când să-şi permită câteva trăiri afective sofisticate. Alături de aceasta, personajul debusolat se redescoperă, meditează asupra marii iubiri şi topeşte plăcerile senzuale în lungi peripluri introspective.
Romanul este înşelător precum fantoma soldatului aventurier deghizat în scriitorul Alexander Wolf. La început urmăreşti o poveste clasica din stepa descrisă în proza lui Gogol, apoi se face brusc trecerea la decorul parizian, de la salonul elegant al unei doamne, la periferia marginalilor, unde viciile devin o sursă de inspiraţie literară. Elena Nikolaevna pare să-l ademenească pe acest personaj contradictoriu, precum lupul de stepă al lui Hesse, într-un oras-labirint care să-i oglindească mintea şi obsesiile.
În prima jumătate a romanului aştepţi nerăbdător întâlnirea dintre misteriosul Alexander Wolf şi presupusul asasin zguduit de vinovăţie, sperând să dai peste dialoguri apăsătoare despre umanitate, sensul vieţii, prietenie şi moarte. Dar lui Gazdanov îi place să rastoarne previzibilul, amânând mult-aşteptata demascare a enigmaticului Wolf. Alege, în schimb, o staţionare-n lumea feminităţii oglindite în mintea unui scriitor aspirant, oferindu-i cititorului nişte pasaje încărcate de reflecţii fascinante despre acea metamorfoză afectivă, căptuşită de cea intelectuală, prin care trece personajul central.
Gaito Gazdanov face parte din categoria scriitorilor capabili să transforme întâlnirea dintre doi protagonişti în acea relaţie dintre Eu şi Celălalt văzută prin lentila existenţialistă. De fapt, intersectarea personajelor devine un dialog nesfârşit despre sensul vieţii, căutat între pâlpâirea voluptăţii şi ameninţarea stingerii vitale prin moarte. Alexander Wolf şi fostul soldat-adolescent sunt urmăriţi în permanenţă de luciditatea oferită numai de conştientizarea unui sfârşit, dar, care, pentru ei nu ia o formă întunecată, morbidă, ci devine perpetua căutare a umanităţii. Deşi luciditatea le striveşte iluziile unei fericiri efemere, cei doi protagonişti se luptă cu tentaţia nihilismului, alegând setea de viaţă prelinsă peste cele mai frumoase gânduri despre om, dragoste, prietenie, timp, memorie sau război.
Romanul Spectrul lui Alexander Wolf îmbină tradiţia clasicilor din ţara lui Gazdanov, capabili să contureze portrete ferme şi adânci, după îndelungate observaţii, şi tehnica naraţiunii la persoana I, ca instrument de incizie în psihicul uman, considerată avangardistă la începutul secolului trecut.