La opt ani scria predici, la 16 ani a avut prima experienţă lesbiană, iar la 25 a devenit o scriitoare faimoasă în Marea Britanie. A avut tot felul de meserii ciudate, iubiţi de ambe sexe şi un succes
David Lodge (să nu-l fi citit ar fi o crimă comisă față de timpul vostru liber: Schimb de dame, Meserie!) a scris o biografie romanţată a marelui H.G.Wells: Bărbatul făcut din bucăţi. Jocul de cuvinte pe care mizează Lodge e imposibil de tradus în română: a man of many parts înseamnă „un om cu multe talente, aptitudini, dar parts e şi prescurtarea de la private parts. Lodge are miză dublă
Scriitorul Erich-Emmanuel Schmitt este plin de premii şi distincţii. Cărțile sale au mare succes în țările europene și România nu face excepție. La noi chiar a fost pusă în scenă, cu mare succes la un anumit gen de public, cartea Oscar şi Tanti Roz, apărută în 2002 la Humanitas. Am văzut spectacolul, cu totul întâmplător, dar nu pot spune sincer că mi-a plăcut. Poate că actorii, poate că regia… nu ştiu, poate am avut aşteptări prea mari.
Palatul dorinţei este cel de-al doilea roman din Trilogia Cairoului. Dacă în primul roman, O plimbare prin palat, Naghib Mahfuz prezenta conflictele dintre personaje şi întâmplările ce au cutremurat familia negustorului Ahmad Abd el-Gawad, în Palatul dorinţei scriitorul egiptean a creat scene de interior, unde stările sufleteşti, nu faptele, ajung în prim-plan. Ritmul acţiunii este încetinit pentru a zăbovi asupra incursiunilor introspective. Sentimentele năvalnice nu mai sunt interzise, ci descusute până la ultima zvâcnire neînţeleasă.
Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, Prof. Dr. George Puia Negulescu și Dr. Șerban Puia Negulescu vă recomandă un stil de viață sănătos, din care nu trebuie să lipsească produsele din surse marine. Chiar dacă sunt mai greu de găsit în România și se vând la noi doar în stare congelată, homarul, langusta, crabul și creveții sunt delicatese care, preparate sănătos, au un aport semnificativ de proteine.
Robin Bayley este un scriitor britanic devenit celebru peste noapte, după ce a publicat Livada de mango, o carte în care povestește călătoria sa pe urmele străbunicului Arturo care, la începutul secolului trecut, și-a împărțit destinul între Anglia și Mexic. Fermecat de poveștile bunicii despre aventurile mexicane ale lui Arturo, Robin reconstituie, la un secol distanță, călătoria acestuia. Un demers cvasi-inițiatic, care îi va aduce autorului nu doar revelații personale, ci un întreg univers.
Între incitantele sale Eseuri asupra modernilor, Michel Butor cuprindea și un studiu privitor la Criza de creștere a SF-ului, criză identificată de critic pe materialul existent la mijlocul secolului trecut și pe care el, în final, își închipuie că o rezolvă printr-o sugestie generalizantă. Problema ar fi următoarea: există prea multe inițiative privitoare la cadrul viitorului, și prea superficiale tocmai din cauza acestei dispersări a imaginației într-o serie de descripții divergente, refăcute mereu de la capăt. Fiecare propune ce vrea, construiește cât poate, iar rezultatul e cel pe care îl constatăm: o sumedenie de imagini controversabile și contradictorii, împiedicate tocmai de această lipsă de unitate să ajungă la împlinire într-un proiect artistic convingător.
Un studiu realizat de National Literacy Trust din Marea Britanie a arătat că există o legătură evidentă între cât de mult citesc copiii şi rezultatele lor la testele şcolare. Copiii care citesc de plăcere în afara programei şcolare au rezultate superioare la ore şi la verificările periodice. Iar volumul lecturilor extra-curriculare este un indicator sigur al succesului viitor, indiferent de mediul social din care provine copilul. Asta înseamnă că lectura e democratică, nu-i aşa? Are acelaşi efect şi asupra bogaţilor, şi asupra săracilor.
Potopul de romane fantasy şi horror ce a inundat librăriile noastre în ultimii ani poate să lase impresia – mai ales cititorilor tineri – că aceste genuri sunt nou apărute pe piaţa literară, că reprezintă ultimele tendinţe ale industriei divertismentului şi că şi-au propus să înlocuiască literatura SF, care-i deja învechită. Nimic mai greşit. Literatura horror şi cea fantasy sunt la fel de vechi ca şi literatura SF (sau chiar mai vechi).
Norocul mare al speciei noastre este că umorul de pe Pământ nu are nici început, nici sfârșit. Desigur, nu toți oamenii au darul acesta fermecat de a mângâia, de a certa cu vorbe pe care nu te poți supăra, de a smulge surâsuri sincere. Și în scris este cu atât cu mai greu să convingi că poți fi maestrul râsului. Cuvintele nu sună la fel pe hârtie cum sună auzite de ureche, sunt înșelătoare, pot supăra, pot induce în eroare.
„Cafeaua trebuie să fie neagră ca noaptea, tare ca moartea, dar dulce ca iubirea, spune un vechi proverb turcesc, dar mulți dintre noi nu știu că acest nectar, pe lângă proprietățile de înviorare a organismului, stimulează serotonina (hormonul fericirii). Tocmai de aceea, la începuturi era consumată doar la curțile princiare și în saloanele cele mai alese din Europa.
Dacă aş fi întrebat – la orice oră din zi (sau din noapte, dacă nu consideraţi noaptea ca fiind o parte a zilei) – ce părere am despre o ecranizare, aş răspunde fără să stau pe gânduri: cartea e mai bună decât filmul. Există însă şi o excepţie. Filmul Recuperatorii. Calmaţi-vă. Filmul nu poate fi mai bun decât cartea. Poate fi – precum în cazul nostru – o completare sau o altă versiune a romanului.