Din tinerețe, M. privește înapoi către adolescență. O perioadă black, atât prin prisma muzicii ascultate, cât și prin prisma confuziei sexuale, a depresiei, a limbajului direct, a filosofiei morții. O lume exagerată, cu cimitire, alcool, incest, vise bolnave. Adolescența obișnuită și nu prea!
Romanul Cristinei Nemerovschi se potrivește perfect în lumea de azi, în care ajungi să te uiți la televizor numai dacă pe ecran se derulează imagini care te șochează. Sex, carnagii, autism, sado-masochism, bisexualitate, acestea toate se regăsesc în Sânge satanic, o carte menită să înfioare și să te facă să exclami: „Așa ceva nu există în realitate!“
Nici nu trebuie să existe, de altfel.
Imaginația autoarei curge în valuri, în valuri de umor negru și motivații atee asupra vieții. Pentru alții ar fi greu să simtă și să scrie atât de dark. Ei însă îi e la îndemână. Naturalețea este marea calitate a acestui roman inedit și colorat în negru, îmbrăcat în cuvintele vulgare de care ne rușinăm în literatură, dar pe care le folosim liniștiți în intimitate. În cartea aceasta nu încape nici urmă de ipocrizie.
Personajul M. are un iubit, o iubită, este ateu, dar lumea îl crede satanist, realitatea și psihoza se confundă, toate duc către sinucidere și moarte. Haosul este numitorul comun, de altfel, în viața oricărui individ care trece prin infernala perioadă a adolescenței, indiferent că e un metalist filosof sau un șoricel de bibliotecă pretențioasă. Nici unul, nici celălalt nu își găsesc, aparent, drumul către lumină. Însă amândoi, on the road, învață lucruri prețioase. Școlile par însă atât de diferite.
Este o carte puternică? Da, fără îndoială. Este o carte pentru toată lumea? Nu, cu siguranță. Trebuie citită cu detașare, cu încercări de a nu oferi, din inițiativa cititorului, culorii închise toate puterile sale. Dacă poți parcurge aceste întâmplări mustinde de beznă, boală, sex murdar, idei terminale cu relaxarea omului care merge la spa, felicitări, ești salvat! Nu găsesc alt sfat de lectură pentru acest volum dezarmant, care pângărește multe iluzii și îți dă impresia că, dacă apuci să ieși din miasma acestor pagini, nimic mai rău nu ți se poate întâmpla. Literar sau existențial.
Cred că Sânge satanic își va aduna sub pelerina sa foarte mulți suporteri. Ne place la nebunie să ne lăsăm șocați și să ne măsurăm dorința către scabros, către deznădejde, către malefic, către durerea fără scăpare, fie chiar și prin intermediul unui experiment scriitoricesc complet și fin lucrat, de la nivel de idee la nivel de exprimare. Căci este o artă să stăpînești cuvintele „rele“, iar Cristina Nemerovschi le-a îmblânzit deja, cu nonșalanță și ironie.
Cartea întunecată apare ca un ananas negru și cum nu se poate mai exotic pe tarabele noastre de cărți. Are coaja groasă, un gust neobișnuit și, în cantități mari, devine puțin indigest. E un fruct plin, grăsuț, din care poți mușca. În definitiv, oamenilor le plac, în general, ananașii.
A doua carte de acest gen nu își mai are însă loc în literatura autohtonă. Gata, am închis coperțile și, brusc, le-am înțeles pe toate.