Etichetă: anamaria blanaru

Alecart. O formulă editorială cu atitudine

Cu apariţia celui de-al 9-lea număr, revista de atitudine culturală ALECART (www.alecart.ro) întregeşte seria de evenimente importante din mediul cultural şi confirmă, încă o dată, că se poate face presă culturală de calitate, orientată spre un public care recunoaşte o recenzie onestă, un articol de opinie bine argumentat sau o anchetă consistentă. Cel mai important atuu al acestei publicaţii rămâne vârsta redactorilor ei, tineri liceeni şi studenţi (admişi la prestigioase universităţi din Europa şi SUA), vizibilă la tot pasul în lectură prin tonul dezinvolt al articolelor, prin deschiderea subiectelor spre societatea nu doar românească şi, mai ales, prin libertatea pe care şi-o asumă, deosebit de matur, în recomandările de carte, film, teatru, călătorii sau subiecte la zi din cultura română.

Continue Reading
Amélie Nothomb. Detaşarea discursului impudic

Un discurs dintr-o bucată despre literatură, despre clişee literare şi scriitori într-un roman-dialog în care cuvintele se citesc cu sensul de bază, lipsite de conotaţiile inutile ale clasicizării unei imagini. Scriitura ca meserie impudică, ca „rezistenţă a unui individ la reaua-credinţă a mediului se construieşte în imaginea unui scriitor care descalifică existenţa prin toate punctele ei nevralgice.

Continue Reading
Mihail Şişkin. Scrisori fără destinatar

„De ce scriu oamenii? Cât scriu, înseamnă că încă sunt vii. Odată ce ai citit rândurile acestea, moartea s-a tras înapoi. Pentru Saşa şi Volodia, moartea, timpul, distanţa, înţelegerea întâmplărilor, întunecimile războiului, pierderea familiei, ei înşişi capătă sens prin cuvinte. Scrisorile lor nu sunt îndreptate către destinatar, pentru a povesti, pentru a-şi aminti, ci către sine, pentru a-şi vedea rostul prin celălalt.

Continue Reading
Amos Oz. Trecutul nu vine niciodată singur

Moartea unei femei în împrejurări bizare nu aduce nelinişti sau semne de întrebare în lumea aparent anostă a unui fost agent al serviciilor secrete israeliene sau a unei fiice atinse de o boală aparent inexplicabilă. Revine însă în fragmente de amintiri neordonate, disipate şi, uneori, dureroase, în existenţa unui bărbat trăită la limita dintre somn şi visare, dintre nepăsare şi retragere treptată din societate.

Continue Reading
Matei Brunul. Un roman al poveştilor nespuse

Câştigarea Premiului Augustin Frăţilă de către Lucian Dan Teodorovici îl readuce pe Matei Brunul pe lista de lecturi, relecturi, de reinterpretări ale unui roman în care istoria individuală se diluează în cea universală până la dispariţie, asemenea amintirilor risipite din memorie. Ceea ce rămâne însă atât în memoria Brunului, cât şi în receptarea cititorului, este nevoia de povestire şi de poveşti, singura care oferă individualitate şi realitate întâmplărilor sau oamenilor.

Continue Reading
Salman Rushdie. Istoria recuperării numelui

Publicat în 2012, volumul Joseph Anton. Memorii condensează variile nuanţe şi înţelegeri ale libertăţii; între exilul interior şi nevoia de a-şi recupera libertatea exterioară, între cenzura impusă a cărţilor şi conştiinţa că tocmai acest fapt îi poate reda individualitatea, între nevoia de izolare „ca să se poată auzi şi tumultul care îl înconjoară, scriitorul Salman Rushdie face loc omului Joseph Anton, singurul care poate să-i redea, la final, identitatea.

Continue Reading
Mircea Cărtărescu şi nostalgia Cărţii

Cu fiecare articol al volumului Ochiul căprui al dragostei noastre, trecem de la pagini desprinse parcă din Orbitor, la însemnări despre rolul artistului în genere sau portrete de scriitori români, la nostalgii sau amintiri din perioada comunistă, într-o întoarcere continuă spre adolescentul Cărtărescu a cărui existenţă rămâne, ca şi în romanele sale, într-un continuu imaginar corporalizat.

Continue Reading
Back to top