Ce-ar face Lemuel Gulliver dacă s-ar trezi naufragiat pe țărmuri românești, la Cap Mamaiana, să zicem? S-ar mira sincer de toate câte vede și aude. Ar explora curios fiecare lucru necunoscut și și-ar pune întrebări despre modul de viață al băștinașilor. Călătorie în Capricia. Cu adevărat ultima aventură a lui Gulliver este cel mai recent roman al seniorului imaginației Mircea Opriță și din el veți afla ce despre aventurile stranii ale personajului swiftian pe meleaguri mioritice.
Dacă ar fi fost să denumesc eu cartea jurnalistei rusoaice Masha Gessen i-aș fi spus: Omul fără scrupule, nu Omul fără chip, așa cum se numește volumul apărut la Pandora M. Citind-o, ajungi să-l urăști sincer pe Vladimir Putin, președintele Rusiei, adică al celei mai întinse țări din lume și să te temi chiar să ajungi vreodată să ai de-a face cu mafia rusească.
Trăiește slab, gurmand și sănătos, cu subtitlul Dieta neopaleolitică, a gastronomului francez Romain Gagnon publicată în anul 2004, a făcut o excelentă impresie la prima publicare, în primul rând pentru că era scrisă de un inginer gastronom care a privit cu ochi critic teoriile de multe ori sterile ale nutriționiștilor marginali și apoi pentru că a încercat să descrie paradoxul american: o națiune cu grad ridicat de educație având în plus și posibilități financiare pentru a se hrăni foarte bine. De ce apare însă ca națiunea cu cel mai ridicat procent procent de obezitate al planetei?
Zara nu este o fata obişnuită. Colecţionează fobii aşa cum alţii colecţionează timbre sau cutii de bere. Principala fobie a majorităţii oamenilor, aceea de a nu rămâne cumva singuri pe lume, a devenit realitate pentru ea: tatăl ei a plecat de multă vreme, tatăl vitreg i-a murit, iar mama nu e nici ea prezentă în viaţa adolescentei. Acum trăieşte cu bunica, într-un orăşel liniştit din Maine. Prea liniştit e orăşelul acesta. Aşa că Zara începe să vadă peste tot un străin care lasă în urma sa un praf de aur. Individul este un zân, un tip din neamul zânelor adică, şi nu este deloc un tip de treabă.
Cei mai mulţi vorbesc despre stilul uneori suprarealist, în orice caz dificil de tradus, al lui Platonov. Există însă perioade în care asta e literatura cea mai adecvată, cea mai „corectă, cea mai tranzitivă. Luciditatea traumei e stranie în …
Autorul acestei cărți, Sebastian Barry, este un mândru irlandez și acest lucru face ca acțiunea cărții să se petreacă în Irlanda. Și, pentru că personajul principal al cărții Jurnalul ascuns este o femeie care-și scrie memoriile în preajma aniversării celor 100 de ani, cititorul intră pe nesimțite în istoria Irlandei. Roseanne McNulty se află într-un spital de boli mentale deși nu este câtuși de puțin nebună și scrie acest jurnal în secret.
Cu câteva luni în urmă v-am povestit despre un roman al doamnei McDermid, Dincolo de sânge, un roman poliţist foarte reuşit, ai cărui eroi erau inspectorul-şef Carol Jordan şi psihiatrul Tony Hill. Febra oaselor este, într-un fel, continuarea acelui roman, pentru că cei doi eroi îşi văd în continuare de treburile lor.
Palma îţi demonstrează că până şi într-o ţară cum e Australia, una dintre cele mai iubite de emigranţii Europei - multiculturalismul - deşi ar trebui să câştige pe toate planurile – mai dă şi rateuri atunci când vine vorba de clasa de mijloc.
O carte grea, la propriu și la figurat. La propriu, pentru că are aproape 700 de grame și 800 de pagini și la figurat, pentru că este scrisă chiar de Tony Blair, fostul prim-ministru al Marii Britanii, care dezvăluie multe din culisele politicii din Downing Street nr 10.
William Styron îmi aminteşte, mai ales cu Daţi foc acestei case, de vitalitatea unui Nicolae Breban, de exemplu. La ei totul e simplu: abstinenţa ucide, trebuie să nu cumva să-ţi ţii pulsiunile în frîu, pentru că altfel îţi pregăteşti un scenariu tragic de deconspirare. Eşti mitoman? Minte pînă la capăt. Eşti afemeiat? Nu te ţine în frîu. Eşti băutor? Bea pînă cazi. Oricum soarta te va lovi.
Cartea lui Markus Zusak nu este ca nici o carte cu care m-am întâlnit până acum. Pentru că, în ciuda faptului că întreaga poveste este spusă de Moartea însăși, nu am văzut niciodată o carte mai vie. Hoțul de cărți este de fapt o hoață de cărți, Liesel pe numele ei. Și își trăiește viața necăjită în inima Germaniei naziste, într-o perioadă în care Moartea însăși se declară foarte ocupată.
Ce poți să îți dorești după o săptămână aglomerată, în care ai rezolvat o grămadă de lucruri, acasă și la birou? Puțină liniște, puțin timp pentru tine. Câteva ore de lectură, pe canapeaua confortabilă de acasă ori într-un foișor din parc. Oricum, un décor romantic și prietenos, care să se asorteze cu recomandarea mea de lectură: Miracolul, de Nicholas Sparks.