Pentru cine conduce echipe de creativi nu mai e o noutate că cea mai mare provocare e să știi să lași liber fiecare membru al echipei, dar să-l și poți constrânge să-și respecte deadlineurile. O balanță al cărei echilibru e fin, ca și cum ai măsura în karate bijuterii de aur. Pentru cei care au de condus un business care are în descriere obligativitatea de a fi diferit, managementul unei echipe are și alte nuanțe: cu cât sunt mai multe păreri, cu atât uniformizarea e mai mare și se realizează îndepărtarea de unicitate, de diferențiere. Iar managerul trebuie să impună o părere, fără să lase imaginea unui dictator. Și să accepte, oricât ar fi de greu, că nu e acolo ca să fie iubit și adulat de angajați.
de Oana DUȘMĂNESCU 
Vă plac poveștile încurcate, în care nimeni nu e niciodată sută la sută bun, dar nici sută la sută rău?Dacă da, ați nimerit exact unde trebuie. Aștept răspuns se vrea a fi un thriller în care …
Da, trăim în era vulgarităţii democratice. Deşi ne amăgim cu gândul că vulgaritatea e întotdeauna a altuia, a altora, ne trezim la un moment dat la aceeaşi masă cu vulgarul sau vulgara, împărţim acelaşi spaţiu la cinematograf sau locuim pe …
de Cristina BAZAVAN 
Femeile citesc mai mult decât bărbații. E demonstrat statistic la noi și în lumea întreagă. Chic lit-urile sunt în tabăra femeilor și se vând în milioane de exemplare, dar nici la capitolul mistery & SF femeile nu …
Citit jurnalul 2004-2010 al lui Cărtărescu, intitulat Zen. Titlu ironic. Numai zen nu e. Ceva megalomanie, fricile cotidiene, ipohondrie, tone de vis-transcris. În această perioadă scriitorul a început să scrie şi texte politice în Jurnalul sau Evenimentul Zilei. Totuşi, …
de Oana DUȘMĂNESCU 
Când m-am văzut pusă în fața unei cărți scrise de o puștoaică născută în 1992, am zâmbit superior. Și revoltat în același timp. Cine e fătuca asta de 19 ani – 18 când a publicat – …
Mi-a căzut în mână o carte atât de lipsită de complexe, încât mi-a fost instantaneu simpatică. E de-o obrăznicie utilă, neagresivă, și se luptă cu niște prejudecăți care merită ciocănite până sună a gol. Asta e partea bună. Partea mai …
Ne place politica deşi nu recunoaştem. Două televiziuni de ştiri din România strâng zilnic milioane de telespectatori în faţa ecranului. Dacă tot ne place aşa de mult, poate ar fi cazul să ne şi profesionalizăm puţin pasiunea asta: m-am gândit …
Dean Koontz este un autor foarte prolific, este un autor bine cunoscut, este un autor de succes, este un autor bine vândut. A reuşit toate acestea inventându-şi un stil propriu, inconfundabil şi – mai ales – inventând (reinventând) un gen ce-i aparţine doar lui. Definit în literatura de specialitate drept suspence thriller, genul literar în care excelează Koontz combină, de fapt, elementele de thriller cu horror, fantastic, science fiction şi – uneori – cu satira. Rezultatul este că Dean Koontz obţine ceva original, ceva ce-l defineşte şi-l deosebeşte de alţi scriitori. Sigur, dozele pe care le toarnă în alambicul său sunt diferite de fiecare dată, iar unele dintre romanele sale pot fi încadrate destul de uşor în categoria horror – dar cărţile lui Koontz se caracterizează întotdeauna prin dinamism, prin tensiune şi prin răsturnări dramatice de situaţie. Adică se citesc cu sufletul la gură.
de Cristina BAZAVAN 
Unele cărți vin la tine când vor ele. Stau pe rafturile bibliotecilor sau ale librăriilor și par că se ascund când le cauți tu, după care – când simt ele că ai avea dispoziția să te …
de Liviu RADU 
Să începem prin a spune că Robert J. Sawyer este unul dintre cei mai cunoscuţi, mai apreciaţi şi mai premiaţi scriitori de science fiction contemporani. Autorul canadian a mai fost tradus la noi în ţară, două …
Unul dintre cei mai eficienţi fani pe care-i are Le Carré în România e Cătălin Tolontan. La el găsesc din când în când câte o referinţă simplă şi de efect la câte vreun roman bun al scriitorului, fie că e …