virginia costeschi | BookMag

Jorge Edwards: „Țara mea e memoria acum“

L-am cunoscut pe Jorge Edwards cu prilejul lansării în România a volumului Originea lumii, publicat la editura Art. Scriitorul este deja cunoscut publicului român, grație volumului Casa Dostoievski, apărut tot la Art, în urmă cu trei ani. Jorge Edwards este unul dintre cei mai mari scriitori de expresie spaniolă ai zilelor noastre. A primit Premiul Naţional de Literatură (1994) şi Premiul Cervantes (1999), cea mai înaltă distincţie pentru literatură din lumea hispanică. Un interlocutor volubil, dornic să împărtășească impresii despre vizita sa în România și istorii literare. Am regretat doar că timpul alocat discuției noastre a fost atât de scurt, dar sper că vom mai avea ocazia să discutăm.

Sofi Oksanen: „Scriitorii trebuie să fie implicați în politică, trebuie să li se audă vocea!“

O coamă bogată, afro, plină de șuvițe sângerii, violet, mov și ciclam, ochii verzi luminoși, gura senzuală, o ținută gotico-vintage-smart casual, pantofi Baby Jane, un pachet de țigări care se consumă destul de repede și un discurs franc, într-o engleză studiată: autoarea finalndeză Sofi Oksanen, în vizită la București pentru lansarea romanului Purificare, editat la Polirom. Interviu în exclusivitate pentru BookMag.

Veronica Roth: „Am vrut să explorez natura umană şi pervertirea ei“

Are 22 de ani și deja a cucerit lumea, cu Divergent, primul volum al unei trilogii distopice apărute la editura Leda. La sfârșitul acestei primăveri va apărea Insurgent, cel de-al doilea volum, iar prima carte este deja în curs de ecranizare. Ce și-ar mai putea o scriitoare atât de tânără? Descoperiți răspunsul Veronicăi Roth în acest interviu exclusiv pentru BookMag:

Un cuplu grotesc: Fata Nebună și Bărbatul Corb

Plăcerile bărbaților, de Kate Williams. Londra, pe la 1840, chiar la începuturile revoluției industriale. Regatul Unit e împărțit în săraci și bogați, nu există clasă de mijloc. Există bogații opulenți, indolenți, care dispun de viețile și sentimentele celorlalți după bunul plac. Și există săracii – unii săraci lipiți, care nu au ce mânca zile în șir, și săracii cu lustru, care își ascund rușinea sub spoiala unei respectabilități îndoielnice. Ei sunt negustorii altădată bogați și vestiți, acum uitați și falimentari.

Alba-neagra în Jackson, Mississippi

Mi-am petrecut weekendul în Jackson, Mississippi, jucând alba-neagra. Mai întâi am citit cartea: Culoarea sentimentelor, de Kathryn Stockett. O carte mult aclamată în Statele Unite în 2009, care imediat după apariție a intrat pe lista celor mai bine vândute titluri. Și la scurt timp a devenit un film, The Help, care a primit multe aprecieri, mai ales grație intepretării personajelor de culoare. Am văzut și filmul! Din toată combinația de alb și negru a ieșit o experiență gri …strălucitor.

Tara Moss: „Am început să scriu ficțiune horror la zece ani“

Top-model australiano-canadian şi printre cele mai sexy 50 femei din lume, Tara Moss este, de 11 ani, ambasadoarea The Royal Institute for Deaf and Blind Children, câştigătoarea Scarlet Stiletto Award în 1998 cu Psycho Magnet, nominalizată la Ned Kelly Award pentru cel mai bun roman de debut, Fetiş, în 1999 şi la Davitt Award pentru cel mai bun roman poliţist, Split, în 2003. În 2004 a apărut Covet al treilea thriller din această serie, iar în 2006 Hit. Recent a abordat şi genul fantasy, cu seria Pandora English.

Genul nostru de scriitor: John Le Carré

Anul trecut, când a fost inclus pe lista pentru Premiul Man International Booker, John Le Carré a respins vehement nominalizarea, susținând că nu vânează nici un premiu. Reacția sa a stârnit vii polemici, dar scriitorul britanic avea dreptate: de ce să aștepți judecata unui juriu literar constipat, când mulțimile de cititori te aclamă și așteaptă noile tale romane cu nerăbdare? Mai ales că de-a lungul anilor a convins, chiar și criticii, că este demnul urmaș al lui Christopher Marlowe, Ben Johnson, Daniel Defoe, Graham Greene, John Dickson Carr, Somerset Maugham, Alec Waugh și Ted Allbeury.

Amos Oz: „Un fanatic este un semn de exclamare umblător!“

Mi-l imaginam mai înalt și mai impunător, influențată oarecum de intensitatea unor pasaje din proza sa și de impresiile generate de discursurile sale politice. Este mai degrabă scund, amabil, cald, are un zâmbet care binecuvântează și o privire luminoasă. Interviul a fost ca un maraton intens, un schimb de replici și interogări care își aflau rapid răspunsurile. În exclusivitate pentru BookMag, Amos Oz despre cărți, scris, căsnicie, familie, amintiri, preferințe, fanatism, succes.

O singură scenă, mai multe amintiri

Era primăvară, eram la țară, la străbunica. Poate că aveam 2 ani și un pic. Mă jucam cu Leu, câinele lup al familiei. Ne hârjoneam printre bujori și la un moment dat el m-a apucat cu dinții de rochie, eu m-am poticnit și am căzut; el a venit și mă împungea cu botul în burtă, așa că m-am pus pe râs, mă gâdila. Țipetele mele au atras-o pe mama și pe străbunica, speriate că Leu mă mușcă. Aceasta este prima mea amintire din copilărie: pot să descriu culorile rochiei, tufele de bujori, jocul cu câinele. Mama îmi spune că de fapt întâi m-am speriat și am țipat, apoi am început să râd. O singură scenă, mai multe amintiri – care dintre ele este cea corectă? În ce măsură amintirile fiecăruia dintre noi reflectă realitatea trecută, fără să fie cosmetizate de sentimente și senzații? Eu îmi amintesc mirosul florilor de bujor de la acea scenă cu câinele, vederea unui bujor mă duce cu gândul la casa de la țară și la curtea imensă în care mă jucam.

Marian Keyes: „Un scriitor tânăr n-ar trebui să scrie pentru piață sau imitând un alt scriitor“

Marian Keys este o scriitoare irlandeză care a demolat clișeele cărților cu ,,happy-end programat. Povestea vieții ei este la fel de interesantă, multe dintre episoadele delicate trăite de scriitoare fiind teme centrale sau capitole în cărțile sale. Până acum, editura Polirom a tradus șase dintre romanele sale „despre femei normale. Keyes tocmai lansează un nou volum în Marea Britanie, Saved by the Cake, în care povestește cum și-a învins depresia care a măcinat-o în ultimii doi și cum a salvat-o facerea de prăjituri de la un dezastru mai mare. Vă oferim un extras dintr-un interviu apărut inițial în revista The ONE.

Lectură pentru exorcizarea temerilor

Când am citit Un roman rus de Emmanuel Carrère, m-a uimit modul în care autorul a pus pe tapet relația cu mama sa, viața lui amoroasă, angoasele, temerile, secretele de familie și cele mai intime gânduri ale sale. Mi-am zis că e nu doar un scriitor curajos, ci un om care a ajuns la pace cu sine, chiar dacă prețul plătit a fost uriaș. Și după atâta vreme, tot nu știu ce fel de scriitor e Carrère, de ficțiune sau de nonficțiune? Fiecare dintre cărțile sale pornește de la un amănunt biografic personal și crește într-un univers real, în care ficționale sunt doar mici detalii.

Cântec de gheață și foc: „Mintea are nevoie de citit precum sabia de tăiş“

Fără să fiu răutăcioasă, mie mi se pare că George Raymond Richard Martin arată ca Moș Crăciun…în perioada mai relaxată a anului. Și mi se pare uimitor cum cineva care arată atât de pașnic și prietenos poate să imagineze o intrigă supercomplicată, cu sute de personaje și zeci de conflicte în care sângele e împrăștiat cu generozitate. Saga lui Martin, Cântec de gheață și foc, creează dependențe periculoase, o să vedeți în ce fel.

Etichetă: virginia costeschi