Trebuie să citeşti Abanos pentru a redescoperi un continent frumos şi blestemat… Africa miresmelor grele de mirodenii şi de magherniţe. Africa unor războaie fără învingători, dar şi a răbdării nesfârşite. Un continent ofertant până la sufocare, aşa l-a găsit jurnalistul Kapuscinski, un explorator modern al sufletului de abanos.
„Angel radios! Precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea epistolă, de când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul raţiunii; da! Sunt nebun...Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat, îi zicea Rică Venturiano, transportat, Vetei, în O noapte furtunoasă.
Jurnalul unui puşti este o carte extrem de amuzantă, un roman în benzi desenate care te amuză la tot pasul şi care te relaxează. Am avut câteva ezitări în privinţa citirii acestui roman, având în vedere că se adresează unei anumite categorii de vârstă pe care eu am cam depăşit-o. Dar nu este deloc adevărat. După părerea mea, poate fi citită la fel de bine şi de adulţi şi poate îşi vor recunoaşte propriul copil în Greg Heffley, cât şi de adolescenţii care au trecut de ciclul gimnazial, dar care, vă spun din proprie experienţă, se vor regăsi foarte mult în personajul principal şi în comportamentul lui faţă de părinţi, fraţi/surori mai mici/mari, şcoală, profesori, popularitate, prieteni plus multe alte lucruri.
Sunt mereu curioasă în privința anunțurilor care îmi vin de la prietena mea Oana de la Polirom. Mereu au ceva spectaculos, ceva wow! De data aceasta, veștile bune sunt însoțite de nume răsunătoare: Orhan Pamuk și Philip Roth.
Fata de hârtie este o carte atipică, care vine cu o idee originală și foarte atrăgătoare, un roman ușor diferit de cele cu care ne-a obișnuit Guillaume Musso, o ficțiune în ficțiune.
Când o familie de burghezi trăieşte sub ameninţarea falimentului, alege paralizia. Grimasele, înverşunarea, semnele faciale ce prevesteau dezgustul şi disperarea au îngheţat într-o complicitate mitomană. Romanul Indiferenţii este un tablou decadent al unei familii rămase în trecutul securizant, aşteptând viaţa de huzur ce nu se mai întoarce. Personajele sunt veşnicii deznădăjduiţi, aflaţi în aşteptarea unui miraj amăgitor, care să le aducă înapoi fastul pierdut.
În seria de autor Amos Oz vor fi publicate în curând romanele Dealul Sfatului Nelegiuit, Pantera din subterană (ambele în traducerea lui Any Shilon), Soțul meu, Michael, precum și cartea pentru copii Soumchi (ultimele două în traducerea Ioanei Petridean).
Becca Fitzpatrick visează să devină scriitoare încă de pe vremea când frecventa grădinița. Dintotdeauna i-au plăcut poveștile cu prinți și prințese și iată că a ajus să transpună o astfel de poveste într-o saga care are un succes internațional la care nici nu a visat. Dar lucrurile nu au fost întotdeauna atât de roz pentru Becca Fitzpatrick. A avut nevoie de cinci ani, în care a primit 100 de răspunsuri negative din partea publisherilor, până a convins pe unul dintre ei că romanul său de debut, Îngerul nopții, are potențial de bestseller. Ce s-a întâmplat de la prima apariție a cărții și până în prezent este istoria cunoscută de toată lumea.
Am convingerea că SF-ul, deși aparținător culturii populare prin multe dintre producțiile sale, nu se scrie pentru maneliști. Nu se scrie nici pentru snobi, pentru cei din principiu „subțiri, deși are și genul acesta rafinamentele lui. SF-ul se adresează unui public obișnuit, dar cu o particularitate neîntâlnită pe toate drumurile: e interesat de știință. Interesat, firește, nu în felul foarte aplicat și profund al cercetătorilor specializați; totuși, dispus să privească știința ca pe o aventură capabilă să producă pe traseul ei miracole cuceritoare de minți și de inimi.
Concursul de recenzii pentru bloggeri dedicat cărților motivaționale are o câștigătoare: Alexandra Banu, proprietara blogului alexandraciteste.com. Ea a scris despre cartea lui Nassim Nicholas Taleb, Lebăda neagră, apărută în 2007 şi revizuită în 2010. Alexandra câștigă cărți la …
În acest sezon, ziua perfectă înseamnă o băutură caldă, o carte bună sau o discuție relaxată cu prietenii, într-o casă plină de arome delicate, precum cea de vanilie. Cred că este imaginea pe care au avut-o și nutriționiștii noștri, George Puia Negulescu și Șerban Puia Negulescu, când au ales să vă povestească despre una dintre cele mai prețioase mirodenii (și o să vedeți că are niște calități extraordinare).
O personalitate impetuoasă, biografie zbuciumată, cu călătorii, extrădări, urmăriri pe tot globul, lupte politice, Nobel, comunism, momente din biografie greu de explicat, ăsta e Pablo Neruda, iar memoriile lui n-aveau cum să fie nişte plicticoase texte narcisiste. E evident, omul oscilează între sinceritate totală, uneori şocantă, texte lucide, dar şi premăriri ale propriei opere sau personalităţi. Are ceva dintr-un povestitor pe care-l savurezi şi cînd pretinde că spune adevărul şi numai adevărul – inexactităţile fac parte din joc. Cam asta găsiţi