În perioada 12-15 martie 2013, Gabriela Adameşteanu va participa, la Berlin şi Leipzig, la patru evenimente dedicate apariţiei în limba germană a romanului Drumul egal al fiecărei zile / Der gleiche Weg an jedem Tag, la editura Schöffling din Frankfurt, în traducerea lui Georg Aescht. Evenimentele sînt organizate şi susţinute de editura Schöffling, Literaturhaus din Berlin, Forumul Româno-German şi Institutul Cultural Român din Berlin. Drumul egal al fiecărei zile este primul volum al Gabrielei Adameşteanu tradus în Germania.
Pe cât de frumos pusă în cuvinte, pe atât de trist dusă pe umeri în viaţa reală e povestea din The Quince Tree Blooms Again, semnată de Elide Bors şi tradusă din română în engleză de Liana Vrăjitoru Andreasen. Micul roman al autoarei române iveşte, din amintiri, rememorând după mulţi ani, cu înţelepciune, multiplele forme ale prizonieratului sufletesc şi ale încercării umane.
Dacă rosteşte cineva numele lui H.G. Wells, imediat ne apar în minte: Maşina timpului, Omul invizibil, Războiul lumilor. Adică nişte romane SF foarte interesante, după care s-au făcut nişte filme şi mai interesante. Şi este normal să ne amintim de unele dintre temele de bază ale literaturii SF, ajunse acum bunuri atât de comune, încât toţi autorii le pot folosi fără nici un fel de teamă că ar fi acuzaţi de plagiat – pentru că Wells a introdus în literatura SF anumite teme fundamentale, care au rămas pentru totdeauna legate de numele său.
Odată cu venirea primăverii, editura Polirom iniţiază trei noi serii în cadrul colecţiei sale de traduceri din literatura universală. Astfel, în Biblioteca Polirom, unul dintre cele mai apreciate şi mai iubite proiecte editoriale de ficţiune străină, vor apărea seriile: Esenţial, dedicată autorilor consacraţi, cărţilor importante din literatura lumii; Actual, ce va cuprinde scriitori contemporani, voci şi tendinţe noi în literatura universală de azi și Junior, în care vor apărea cărţi pentru adolescenţi, cărţi pentru tinerii de toate vîrstele. Primele titluri ce vor apărea în luna martie sunt următoarele:
Vasile Ernu, autorul best sellerului Născut în URSS, deja tradus în cîteva limbi de mare circulaţie, şi a cărţii de ficţiune-eseu Ultimii eretici ai imperiului, a adunat interviuri cu intelectuali ruşi contemporani şi le-a publicat în volum: Intelighenţia rusă azi. Cum găsiţi aici tot soiul de personaje interesante, n-am făcut altceva decît să selecteze cîteva „faze:
Nu știu câți copii de astăzi își mai hrănesc fantezia vârstei cu basme populare. Copiii de odinioară, dintre care nu mă exclud, știau că „fătul cel frumos, prințul cu încărcătură „pozitivă, altfel zis eroică și morală, atunci când își încăleca armăsarul pentru a se lansa în aventură, trebuia să aibă neapărat un paloș atârnat la șold și să-l mânuiască iscusit în luptele lui cu zmeii, cu spânii, cu cotoroanțele, cu diverse alte întruchipări ale răului pe Pământ. Sau în lumile paralele, dacă firul poveștii îl conducea la un moment dat și pe alte tărâmuri. Pușcoacele, tunurile cu bilă de fontă și alte arme mai pretențioase vin abia prin trecerea la romanele cu pirați, unde și săbiile tradiționale rămân încă la mare cinste, spre a fi folosite după abordaj. În fine, despre alte categorii de armament copilul află de la televizor, fie din filmele istorice de război, fie din cele de science-fiction. Mai nou, și din jocurile pe computer.
L-am descoperit pe Henri Michaux prin intermediul jurnalului de călătorie Un barbar în Asia. Tot un astfel de jurnal poate fi considerat şi volumul Călătorie în Marea Garabanie, deşi ţinuturile străbătute, locuitorii şi cutumele sunt inventate. Marea Garabanie rămâne doar în mintea lui Michaux, asemenea unui compendiu fictiv de ciudăţenii şi obiceiuri la graniţa fanteziei cu absurdul. Unii spun că Marea Garabanie nu este altceva decât produsul unei imaginaţii aflate sub acţiunea drogurilor halucinogene, cunoscute fiind plăcerile vinovate consumate de Michaux. Dar criticii nu cred în viciile despre care se tot spune ca pot stimula capacitatea de a fantasma, considerându-l pe Michaux un vizionar al avangardei, un profet al creativităţii dezlănţuite.
Dacă vi s-a făcut dor cu adevărat de nişte cuvinte meşteşugite, înşirate sfîşietor, dureros, inspirat şi crud în acelaşi timp, atunci faceţi repede rost de Ella, scrisă de Angela Becerra.
O autobiografie care debutează cu fraza „Viaţa mea este povestea unei realizări de sine a inconştientului va spune foarte puţin despre evenimentele exterioare ale celui care interpretează şi nu mărturiseşte, şi mult mai mult despre viaţa lăuntrică deosebit de puternică şi consistentă a lui C.G. Jung.
Când am citit Viețile paralele nu m-am putut abține să mă gândesc la efortul de documentare al Florinei Ilis, la minuțiozitatea cu care a construit acest roman, la obstinația cu care a pus fiecare piesă la locul ei. Subiectul romanului este unul mai mult decât delicat și pretențios: viața lui Mihai Eminescu, sacrificiul pentru operă și pentru iubire, apoi modul în care scrierile i-au devenit material de propagandă pentru diverse regimuri. După mulți ani am întâlnit o carte pe care nu am putut-o duce la capăt într-un fir continuu, pentru că ajungeam la momentul în care simțeam nevoia să îmi confirm că nu sunt acolo, ci aici.