Virginia Lupulescu | BookMag

Tara Moss: „Am început să scriu ficțiune horror la zece ani“

Top-model australiano-canadian şi printre cele mai sexy 50 femei din lume, Tara Moss este, de 11 ani, ambasadoarea The Royal Institute for Deaf and Blind Children, câştigătoarea Scarlet Stiletto Award în 1998 cu Psycho Magnet, nominalizată la Ned Kelly Award pentru cel mai bun roman de debut, Fetiş, în 1999 şi la Davitt Award pentru cel mai bun roman poliţist, Split, în 2003. În 2004 a apărut Covet al treilea thriller din această serie, iar în 2006 Hit. Recent a abordat şi genul fantasy, cu seria Pandora English.

Genul nostru de scriitor: John Le Carré

Anul trecut, când a fost inclus pe lista pentru Premiul Man International Booker, John Le Carré a respins vehement nominalizarea, susținând că nu vânează nici un premiu. Reacția sa a stârnit vii polemici, dar scriitorul britanic avea dreptate: de ce să aștepți judecata unui juriu literar constipat, când mulțimile de cititori te aclamă și așteaptă noile tale romane cu nerăbdare? Mai ales că de-a lungul anilor a convins, chiar și criticii, că este demnul urmaș al lui Christopher Marlowe, Ben Johnson, Daniel Defoe, Graham Greene, John Dickson Carr, Somerset Maugham, Alec Waugh și Ted Allbeury.

Un alt tânăr avocat servit la micul dejun

John Grisham îşi începe în forţă cea mai nouă fabulă alegorică, aşa cum şi-a început atâtea romane înainte: prezentând contradicţiile binelui şi răului. În tabăra îngerilor: Kyle McAvoy, idealistul redactor-şef al publicaţiei The Yale Law Journal. La începutul romanului Asociatul, Kyle antrenează o echipă de baschet pentru copii defavorizaţi din New Haven în timp ce aşteaptă să termine facultatea şi să-şi urmeze cariera aleasă. A acceptat o slujbă de avocat într-un birou de asistenţă juridică gratuită, plătită cu 32.000 de dolari pe an, ca să poată ajuta zilierii din Virginia.

Artă întunecată

În 2003, la acceptarea medaliei din partea Fundaţiei Naţionale pentru Carte pentru contribuţia remarcabilă la literatura americană, Stephen King a atras atenţia asupra diviziunii culturale „dintre aşa-numita ficţiune populară şi aşa-numita ficţiune literară. Acordarea medaliei „unuia ca mine i-a stârnit speranţa că „pe viitor lucrurile nu fi neapărat aşa cum au fost dintotdeauna. Se pot clădi punţi de legătură.

Rivalități fraterne

Ai vrut vreodată să păstezi ceva doar pentru tine? Să nu împarţi cu fratele, sora, prietenul, prietena sau orice alt cunoscut? Poate tu nu voiai să împarți o ciocolată...o bluză sau orice alt obiect nesemnificativ pe lânga o moştenire de sute de milioane. Mda, nici gemenilor Lorelli şi Ovid Thornthwaite nu le place sa împartă nimic, mai ales moştenirea pe care părinții lor le-au lăsat-o când au murit. Viaţa lor ar părea destul de stranie, ba chiar locuitorii satului de alături cred că sunt blestemaţi!

Amos Oz: „Un fanatic este un semn de exclamare umblător!“

Mi-l imaginam mai înalt și mai impunător, influențată oarecum de intensitatea unor pasaje din proza sa și de impresiile generate de discursurile sale politice. Este mai degrabă scund, amabil, cald, are un zâmbet care binecuvântează și o privire luminoasă. Interviul a fost ca un maraton intens, un schimb de replici și interogări care își aflau rapid răspunsurile. În exclusivitate pentru BookMag, Amos Oz despre cărți, scris, căsnicie, familie, amintiri, preferințe, fanatism, succes.

Începutul îndoielii, sfârşitul iubirii

Romanul Thera încheie trilogia din care fac parte Soţ şi soţie şi Viaţa amoroasă. Aceeaşi temă străbate cele trei romane: tensiunile din relaţiile de cuplu. În Thera, conflictul dintre valorile tradiţionale şi viziunea modernă asupra libertăţii feminine sunt noua sursă a dilemelor apărute în viaţa protagonistei. Dacă în Soţ şi soţie femeia era chinuită de îndoială şi îşi refuza dezinvoltura, în Thera, personajul feminin îşi îngăduie ruptura de un mediu sufocant.

O singură scenă, mai multe amintiri

Era primăvară, eram la țară, la străbunica. Poate că aveam 2 ani și un pic. Mă jucam cu Leu, câinele lup al familiei. Ne hârjoneam printre bujori și la un moment dat el m-a apucat cu dinții de rochie, eu m-am poticnit și am căzut; el a venit și mă împungea cu botul în burtă, așa că m-am pus pe râs, mă gâdila. Țipetele mele au atras-o pe mama și pe străbunica, speriate că Leu mă mușcă. Aceasta este prima mea amintire din copilărie: pot să descriu culorile rochiei, tufele de bujori, jocul cu câinele. Mama îmi spune că de fapt întâi m-am speriat și am țipat, apoi am început să râd. O singură scenă, mai multe amintiri – care dintre ele este cea corectă? În ce măsură amintirile fiecăruia dintre noi reflectă realitatea trecută, fără să fie cosmetizate de sentimente și senzații? Eu îmi amintesc mirosul florilor de bujor de la acea scenă cu câinele, vederea unui bujor mă duce cu gândul la casa de la țară și la curtea imensă în care mă jucam.

Lecturi înmiresmate
Cuișoarele

Nutriționiștii George Puia Negulescu și Șerban Puia Negulescu vă propun de această dată o altă mirodenie extraordinară: cuișoarele. Se spune despre ele că erau foarte prețuite în Antichitate, mai ales la curtea imperială chineză, unde dregătorii le mestecau pentru a nu fi stânjeniți de halenă în vreo discuție confidențială cu împăratul. Iar doamnele de companie de la curțile europene își parfumau batistele cu apă în care ținuseră cuișoare, pentru a răspândi aroma inconfundabilă a rarei mirodenii, semn că aveau amanți influenți. Indonezienii folosesc și acum țigaretele Kretek, făcute dintr-un amestec egal de tutun și praf de cuișoare.

Despre citit. Sau simplu manifest pentru lectură

Hm! Ce să spui despre citit cînd toată lumea scrie? Ce să glosezi în marginea cititului cînd toată lumea – mă rog, o felie consistentă din umanitatea din preajmă – trăncănește? Ce să mai adaugi la arta cititului cînd scrisul și vorbitul – procedee mult mai lucrative și avînd șanse mari de recupera material timpul risipit – sunt la ordinea zilei? Desigur, în dezordinea lumii în care trăim. În univers. În lume. În România, mai intens parcă. Vorbitul și scrisul bat orice alt fel de comunicare. „Viorica, te iubesc!, „OK, scrie-mi/fă-mi un proiect!. „Gicule, ai vorbit cu Ciupitu pentru mașina de spălat?, „Aoleu, am uitat, o să-i dau un SMS!. Producerea de mesaje a devenit cea mai răspîndită formă de comunicare. Dă-mi un bip, dă-mi un semese, îți dau un email, un fax, mai știu eu ce. Și cititul?

Marian Keyes: „Un scriitor tânăr n-ar trebui să scrie pentru piață sau imitând un alt scriitor“

Marian Keys este o scriitoare irlandeză care a demolat clișeele cărților cu ,,happy-end programat. Povestea vieții ei este la fel de interesantă, multe dintre episoadele delicate trăite de scriitoare fiind teme centrale sau capitole în cărțile sale. Până acum, editura Polirom a tradus șase dintre romanele sale „despre femei normale. Keyes tocmai lansează un nou volum în Marea Britanie, Saved by the Cake, în care povestește cum și-a învins depresia care a măcinat-o în ultimii doi și cum a salvat-o facerea de prăjituri de la un dezastru mai mare. Vă oferim un extras dintr-un interviu apărut inițial în revista The ONE.

Când vrăjitoarele pun stăpânire pe oraș

După Jurnalele Vampirilor, serie ce mi-a deschis apetitul pentru acest gen de literatură fantastică, am fost foarte încântată când mi-am văzut în bibliotecă toate cele trei volume ale seriei Cercul Secret, Ritualul, Captiva, respectiv Puterea, scrise tot de cunoscuta autoare L. J. Smith.

Autor: Virginia Lupulescu