Autor: Virginia Lupulescu

Premiul Orange pentru ficțiune – lista lungă

Aflat la cea de-a 17-a ediție, Premiul Orange pentru Ficțiune se acordă exclusiv scriitoarelor și celebrează excelența și originalitatea literaturii feminine. Lista scurtă a Premiului Orange pentru Ficțiune 2012 va fi anunțată pe 17 aprilie. Pe 29 mai va avea loc o lectură din titlurile concurente pentru marele premiu, iar a doua zi, pe 30 mai, va fi decernat.

Continue Reading
Veronica Roth: „Am vrut să explorez natura umană şi pervertirea ei“

Are 22 de ani și deja a cucerit lumea, cu Divergent, primul volum al unei trilogii distopice apărute la editura Leda. La sfârșitul acestei primăveri va apărea Insurgent, cel de-al doilea volum, iar prima carte este deja în curs de ecranizare. Ce și-ar mai putea o scriitoare atât de tânără? Descoperiți răspunsul Veronicăi Roth în acest interviu exclusiv pentru BookMag:

Continue Reading
Un cuplu grotesc: Fata Nebună și Bărbatul Corb

Plăcerile bărbaților, de Kate Williams. Londra, pe la 1840, chiar la începuturile revoluției industriale. Regatul Unit e împărțit în săraci și bogați, nu există clasă de mijloc. Există bogații opulenți, indolenți, care dispun de viețile și sentimentele celorlalți după bunul plac. Și există săracii – unii săraci lipiți, care nu au ce mânca zile în șir, și săracii cu lustru, care își ascund rușinea sub spoiala unei respectabilități îndoielnice. Ei sunt negustorii altădată bogați și vestiți, acum uitați și falimentari.

Continue Reading
Alba-neagra în Jackson, Mississippi

Mi-am petrecut weekendul în Jackson, Mississippi, jucând alba-neagra. Mai întâi am citit cartea: Culoarea sentimentelor, de Kathryn Stockett. O carte mult aclamată în Statele Unite în 2009, care imediat după apariție a intrat pe lista celor mai bine vândute titluri. Și la scurt timp a devenit un film, The Help, care a primit multe aprecieri, mai ales grație intepretării personajelor de culoare. Am văzut și filmul! Din toată combinația de alb și negru a ieșit o experiență gri …strălucitor.

Continue Reading
Tara Moss: „Am început să scriu ficțiune horror la zece ani“

Top-model australiano-canadian şi printre cele mai sexy 50 femei din lume, Tara Moss este, de 11 ani, ambasadoarea The Royal Institute for Deaf and Blind Children, câştigătoarea Scarlet Stiletto Award în 1998 cu Psycho Magnet, nominalizată la Ned Kelly Award pentru cel mai bun roman de debut, Fetiş, în 1999 şi la Davitt Award pentru cel mai bun roman poliţist, Split, în 2003. În 2004 a apărut Covet al treilea thriller din această serie, iar în 2006 Hit. Recent a abordat şi genul fantasy, cu seria Pandora English.

Continue Reading
Genul nostru de scriitor: John Le Carré

Anul trecut, când a fost inclus pe lista pentru Premiul Man International Booker, John Le Carré a respins vehement nominalizarea, susținând că nu vânează nici un premiu. Reacția sa a stârnit vii polemici, dar scriitorul britanic avea dreptate: de ce să aștepți judecata unui juriu literar constipat, când mulțimile de cititori te aclamă și așteaptă noile tale romane cu nerăbdare? Mai ales că de-a lungul anilor a convins, chiar și criticii, că este demnul urmaș al lui Christopher Marlowe, Ben Johnson, Daniel Defoe, Graham Greene, John Dickson Carr, Somerset Maugham, Alec Waugh și Ted Allbeury.

Continue Reading
Un alt tânăr avocat servit la micul dejun

John Grisham îşi începe în forţă cea mai nouă fabulă alegorică, aşa cum şi-a început atâtea romane înainte: prezentând contradicţiile binelui şi răului. În tabăra îngerilor: Kyle McAvoy, idealistul redactor-şef al publicaţiei The Yale Law Journal. La începutul romanului Asociatul, Kyle antrenează o echipă de baschet pentru copii defavorizaţi din New Haven în timp ce aşteaptă să termine facultatea şi să-şi urmeze cariera aleasă. A acceptat o slujbă de avocat într-un birou de asistenţă juridică gratuită, plătită cu 32.000 de dolari pe an, ca să poată ajuta zilierii din Virginia.

Continue Reading
Artă întunecată

În 2003, la acceptarea medaliei din partea Fundaţiei Naţionale pentru Carte pentru contribuţia remarcabilă la literatura americană, Stephen King a atras atenţia asupra diviziunii culturale „dintre aşa-numita ficţiune populară şi aşa-numita ficţiune literară. Acordarea medaliei „unuia ca mine i-a stârnit speranţa că „pe viitor lucrurile nu fi neapărat aşa cum au fost dintotdeauna. Se pot clădi punţi de legătură.

Continue Reading
Rivalități fraterne

Ai vrut vreodată să păstezi ceva doar pentru tine? Să nu împarţi cu fratele, sora, prietenul, prietena sau orice alt cunoscut? Poate tu nu voiai să împarți o ciocolată...o bluză sau orice alt obiect nesemnificativ pe lânga o moştenire de sute de milioane. Mda, nici gemenilor Lorelli şi Ovid Thornthwaite nu le place sa împartă nimic, mai ales moştenirea pe care părinții lor le-au lăsat-o când au murit. Viaţa lor ar părea destul de stranie, ba chiar locuitorii satului de alături cred că sunt blestemaţi!

Continue Reading
Amos Oz: „Un fanatic este un semn de exclamare umblător!“

Mi-l imaginam mai înalt și mai impunător, influențată oarecum de intensitatea unor pasaje din proza sa și de impresiile generate de discursurile sale politice. Este mai degrabă scund, amabil, cald, are un zâmbet care binecuvântează și o privire luminoasă. Interviul a fost ca un maraton intens, un schimb de replici și interogări care își aflau rapid răspunsurile. În exclusivitate pentru BookMag, Amos Oz despre cărți, scris, căsnicie, familie, amintiri, preferințe, fanatism, succes.

Continue Reading
Începutul îndoielii, sfârşitul iubirii

Romanul Thera încheie trilogia din care fac parte Soţ şi soţie şi Viaţa amoroasă. Aceeaşi temă străbate cele trei romane: tensiunile din relaţiile de cuplu. În Thera, conflictul dintre valorile tradiţionale şi viziunea modernă asupra libertăţii feminine sunt noua sursă a dilemelor apărute în viaţa protagonistei. Dacă în Soţ şi soţie femeia era chinuită de îndoială şi îşi refuza dezinvoltura, în Thera, personajul feminin îşi îngăduie ruptura de un mediu sufocant.

Continue Reading
O singură scenă, mai multe amintiri

Era primăvară, eram la țară, la străbunica. Poate că aveam 2 ani și un pic. Mă jucam cu Leu, câinele lup al familiei. Ne hârjoneam printre bujori și la un moment dat el m-a apucat cu dinții de rochie, eu m-am poticnit și am căzut; el a venit și mă împungea cu botul în burtă, așa că m-am pus pe râs, mă gâdila. Țipetele mele au atras-o pe mama și pe străbunica, speriate că Leu mă mușcă. Aceasta este prima mea amintire din copilărie: pot să descriu culorile rochiei, tufele de bujori, jocul cu câinele. Mama îmi spune că de fapt întâi m-am speriat și am țipat, apoi am început să râd. O singură scenă, mai multe amintiri – care dintre ele este cea corectă? În ce măsură amintirile fiecăruia dintre noi reflectă realitatea trecută, fără să fie cosmetizate de sentimente și senzații? Eu îmi amintesc mirosul florilor de bujor de la acea scenă cu câinele, vederea unui bujor mă duce cu gândul la casa de la țară și la curtea imensă în care mă jucam.

Continue Reading
Back to top