În 1966, când Jacki Lyden avea 12 ani și era o preadolescentă ocupată mai mult cu școala, Dolores, mama ei, a apărut într-o după-amiază în dormitor, cu trupul înfăşurat în cearşafuri şi braţele acoperite de hieroglife desenate cu dermatograf.
Nu știu cum ar reacționa profesorii noștri de română și învățătorii dacă pe lista de lecturi recomandate pentru ciclul primar – să spunem pentru clasa a IV-a – ar apărea romanul lui Toni Morrison, Păcatul.
În ciuda titlului macabru, volumul Enciclopedia morţilor cuprinde unele dintre cele mai frumoase proze scurte pe care le veţi citi. Danilo Kis a readus la viaţă personaje ce s-au pierdut prin tunelul secolelor în care adevarul istoric şi legendele se contopeau, iar fantasticul, realismul magic şi realismul brut îi jucau feste imaginaţiei. Pentru fanii lui Borges, un maestru al prozelor scurte în care ficţiunea se dezlănţuie şi realitatea este acaparată uşor-uşor de imaginarul dilatat, acest volum este o lectură memorabilă. Danilo Kis a fost comparat şi cu marele
Celebru și simpatic, Jamie Oliver este tot timpul la modă, chiar dacă ideile sale par de pe vremea bunicii: să gătești acasă, să iei masa cu familia (Jamie iubește acel plăcut sentiment de apropiere pe care ți-l dă savoarea unei tradiționale fripturi de duminică în sânul familiei), să folosești ingrediente ale producătorilor autohtoni (într-o lume când orice de import e „mai bun).
„Mă gândesc că, dacă încurajezi oamenii să gătească de la o vârstă fragedă, le dezvolți aptitudini pe care le vor folosi toată viața. Îmi place ideea de a-i ajuta pe cei tineri.
Printre problemele teoretice pe care și le-a pus SF-ul nostru în a doua jumătate a secolului trecut, nu prea multe țin de o estetică propriu-zisă a creației. Unele au vizat definirea – și redefinirea – genului, altele conținutul specific și relațiile cu domeniile de frontieră față de care trebuiau stabilite înrudiri și delimitări, iar celelalte puneau în discuție limitele imaginației, ori segmentul de public căruia anticipația părea să-i fie destinată. Chestiunea de estetică la care mă refer acum, cu o telescopică privire retrospectivă, e interesantă din mai multe puncte de vedere.
Aşa cum orologiile curgătoare şi Girafa în flăcări (Dali), grădinile bizare ale lui Miro, siluetele din imaginaţia lui Oscar Dominguez, personajele fantastice ale lui Remedios Varo sau miresele zburătoare ale lui Chagall au devenit emblemele picturii suprarealiste din spaţiul european, tot aşa opera Nadja este considerată un manifest suprarealist deghizat în proză experimentală.
Editura Allfa meşteşugeşte, prin colecţia Iubiri de altădată, o atmosferă care, cel puţin teoretic este, de multă vreme apusă. O parte din scriitorii spanioli ai secolului al XIX-lea sunt cuprinşi în culegerea de povestiri romantice sau doar amoroase, foarte diferite ca ton şi ca mesaj, surprinzând iubirea din toate colţurile ei frumoase, ciudate sau de-a dreptul bolnave şi transportând peste timp nuanţele şi dedesubturile unei epoci în care lucrurile se petreceau mai lent, mai inocent, mai implicat decât se petrec în ziua de azi.
Dacă E.L. James ar fi fost franțuzoaică, probabil că ar fi fost admiratoarea lui Eric Reinhardt, autorul romanului The Victoria System. Culmea, cărțile lor au apărut cam în același timp, în primăvara lui 2011, însă el a știut să se oprească înainte de a devora neuronii cititorilor.
Poate că volumul Cutia neagră al lui Amos Oz, scris în întregime în stil epistolar, nu vorbeşte numai despre acea femeie. Poate vorbeşte şi despre societatea israeliană, despre conflictele din regiune, despre geopolitică, despre lucruri atât de specifice încât noi, ca europeni, ori ne mirăm din cale-afară în faţa lor, ori tindem să le ignorăm în procesul lecturii, să le dăm afară din sistem ca un organism care trebuie să scape de ceea ce îl încurcă.
O definiție a crimelor de onoare ar putea fi asta: sunt acte de răzbunare, în general soldate cu moarte, realizate de membrii bărbați ai unei familii, împotriva femeilor din aceiași familie, presupuse că ar fi adus dezonoarea asupra întregii familii. O femeie poate fi acuzată de acest lucru din motive multiple, printre care: refuzul unei căsătorii aranjate, a fost victima unei agresiuni sexuale, dorința divorțului, adulterul, pierderea virginității înainte de căsătorie sau comiterea adulterului.
Naomi Novik ne oferă, prin intermediul editurii Nemira, al treilea volum din seria Temeraire. Avem de-a face cu o poveste frumoasă, destinată tuturor celor care sunt – sau au rămas – tineri din punct de vedere spiritual. O poveste ce poate fi încadrată fără nici o greutate în categoria lumilor alternative.
Oricât ar încerca unii dintre noi să prezinte lucrurile altfel, tema vampirului este una de import în science-fiction. Ea aparține fantasticului romantic și mai ales literaturii gotice, unde a și produs scrieri rezistente la coroziunea timpului. Cap de listă este mereu reeditatul Dracula al lui Bram Stocker, sursă de inspirație și imbold de reinterpretare, în cheie proprie sau în registrul mai liber al „variațiunilor, pentru destui autori de azi. Asta nu înseamnă că SF-ul n-a fost tentat și el de vampirism, fiindcă – am mai spus-o și o repet – nu există genuri pure, iar hibridarea literară e tot atât de valabilă ca hibridarea umană, dacă e să dăm crezare savanților specializați în analiza genomurilor de toate felurile, și care descoperă între genele omului modern între 1 și 4 la sută gene transferate de la neanderthalieni.