Autori în cadrul blogului elefant.ro
Vasile Ernu, autorul best sellerului Născut în URSS, deja tradus în cîteva limbi de mare circulaţie, şi a cărţii de ficţiune-eseu Ultimii eretici ai imperiului, a adunat interviuri cu intelectuali ruşi contemporani şi le-a publicat în volum: Intelighenţia rusă azi. Cum găsiţi aici tot soiul de personaje interesante, n-am făcut altceva decît să selecteze cîteva „faze:
Nu știu câți copii de astăzi își mai hrănesc fantezia vârstei cu basme populare. Copiii de odinioară, dintre care nu mă exclud, știau că „fătul cel frumos, prințul cu încărcătură „pozitivă, altfel zis eroică și morală, atunci când își încăleca armăsarul pentru a se lansa în aventură, trebuia să aibă neapărat un paloș atârnat la șold și să-l mânuiască iscusit în luptele lui cu zmeii, cu spânii, cu cotoroanțele, cu diverse alte întruchipări ale răului pe Pământ. Sau în lumile paralele, dacă firul poveștii îl conducea la un moment dat și pe alte tărâmuri. Pușcoacele, tunurile cu bilă de fontă și alte arme mai pretențioase vin abia prin trecerea la romanele cu pirați, unde și săbiile tradiționale rămân încă la mare cinste, spre a fi folosite după abordaj. În fine, despre alte categorii de armament copilul află de la televizor, fie din filmele istorice de război, fie din cele de science-fiction. Mai nou, și din jocurile pe computer.
L-am descoperit pe Henri Michaux prin intermediul jurnalului de călătorie Un barbar în Asia. Tot un astfel de jurnal poate fi considerat şi volumul Călătorie în Marea Garabanie, deşi ţinuturile străbătute, locuitorii şi cutumele sunt inventate. Marea Garabanie rămâne doar în mintea lui Michaux, asemenea unui compendiu fictiv de ciudăţenii şi obiceiuri la graniţa fanteziei cu absurdul. Unii spun că Marea Garabanie nu este altceva decât produsul unei imaginaţii aflate sub acţiunea drogurilor halucinogene, cunoscute fiind plăcerile vinovate consumate de Michaux. Dar criticii nu cred în viciile despre care se tot spune ca pot stimula capacitatea de a fantasma, considerându-l pe Michaux un vizionar al avangardei, un profet al creativităţii dezlănţuite.
Dacă vi s-a făcut dor cu adevărat de nişte cuvinte meşteşugite, înşirate sfîşietor, dureros, inspirat şi crud în acelaşi timp, atunci faceţi repede rost de Ella, scrisă de Angela Becerra.
O autobiografie care debutează cu fraza „Viaţa mea este povestea unei realizări de sine a inconştientului va spune foarte puţin despre evenimentele exterioare ale celui care interpretează şi nu mărturiseşte, şi mult mai mult despre viaţa lăuntrică deosebit de puternică şi consistentă a lui C.G. Jung.
Autobiografia lui Emir Kusturica e încărcată de întrebările celui care îşi vede ţara risipită treptat de pe harta Europei. Mai mult decât poveste personală, cartea lui Kusturica este o psihologie generală a timpului în care artistul îşi caută loc în artă şi în lume într-un alt teritoriu şi într-un alt context politic şi social.
Hadley Hemingway şi Zelda Fitzgerald. Supusa şi rebela. Protectoarea căminului şi muza care-şi dorea propria viaţă artistică, departe de faima soţului. Două chipuri ale Femeii, unde stau ascunse atât soţia ireproşabilă, cât şi nimfa seducătoare. Educaţia rigidă şi normele unei societăţi luate pe nepregătite de anumite urmaşe ale Evei care-şi doreau să iasă de sub umbra unui soţ celebru a învrăjbit cele două feţe ale feminităţii, încât fiecare a rămas incompletă.
Alberto Manguel se înscrie în seria autorilor sud-americani care au parcă alt mod de a construi cărțile și personajele. Bevilacqua, personajul principal din cartea Toți oamenii sunt mincinoși nu este niciodată previzibil. Nici personajele din jurul său, nici faptele, nici vorbele nu le pot fi anticipate.
Miramar, romanul egipteanului Mahfuz nu m-a prins de la bun început, mi s-a părut prea lent. După câteva săptămâni m-am hotărât să-l încerc din nou – Băieții de pe strada noastră - alt roman al lui Naghib Mahfuz îmi plăcuse. Și în plus, o voce gravă avertiza ascultătorii Radio România Actualități despre pericolul la care se expun dacă vizitează în această perioadă Egiptul, inclusiv orașele Cairo și Alexandria.
O italiancă plină de rotunjimi, din împrejurimile rustice ale Veneţiei, o nobilă din Portugalia şi o cehoaică nedomesticită, acestea sunt cele trei variante ale feminităţii în cartea lui Robert Musil, Trei femei. Scriitorul austriac nu oferă o proză în care să elogieze nişte anonime seducătoare, ci optează pentru o deviere a erotismului spre finaluri dramatice, otrăvitoare.
Gabriel Andreescu a scris cîteva studii în care prinde nuanţe importante în tot ce a însemnat în România deconspirarea securităţii. Presa, politicienii, CNSAS şi-au bătut joc în fel şi chip folosindu-se de moştenirea Securităţii – arhivele au devenit o mină de aur pentru şantajişti, senzaţionalişti şi alţi „işti.
Într-o dimineață însorită din vara timpurie a anului 1949, Joseph Schwartz, croitor pensionar, se plimba alene pe străzile plăcute de la marginea orașului Chicago, reamintidu-și niște versuri ale lui Browning. Și, în timp ce se plimba, Schwartz se pomeni că ridică piciorul de pe asfalt și-l puse pe iarbă!