Cum tot repet, nu-i cititor ăla care citeşte numai ce-i place şi ce-l interesează. Ăia sînt doar consumatori. M-am aruncat pe o antologie la care au contribuit oameni pricepuţi în serviciile secrete din România: Un război al minţii. Intelligence, servicii de informaţii şi cunoaştere strategică în secolul XXI. Ăsta da titlu.
Aşa cum ne-a obişnuit, Umberto Eco vine cu încă o piesă literară surprinzătoare şi generoasă: confesiunile sale de romancier. Umberto Eco: „Mă consider un foarte tânăr şi, desigur, promiţător romancier, care a publicat pînă în prezent doar cinci romane şi care va publica nenumărate altele în decursul următorilor cincizeci de ani. […] deşi mă consider mai degrabă un teoretician de profesie, şi doar un amator în calitatea mea de scriitor de romane.
Versiunea engleză a romanului Venea din timpul diez, de Bogdan Suceavă, apărut în două ediţii la Polirom (2004, 2010), va fi prezentată publicului american pe 17 septembrie, în Lansing, Michigan, în librăria EVERYbody Reads, şi pe 18 septembrie, în Detroit, Michigan, în librăria Leopold’s Books. Venea din timpul diez a fost publicat de Northwestern University Press în cadrul seriei Writings from an Unbound Europe, în traducerea lui Alistair Ian Blyth, cu sprijinul programului TPS al Institutului Cultural Român.
Sunday Book Review apreciază această carte a lui Henry Miller, Lumea sexului, publicată iniţial în 1940 şi revizuită mai târziu, ca fiind o „Mică bijuterie milleriană. Cine o citeşte este total de acord cu această afirmaţie. Este mică într-adevăr – versiunea românească la care mă refer aici are doar 115 pagini – şi este o bijuterie pentru că în ţesătura eseului găsim gânduri, idei, impresii, păreri ca nişte mici pietre preţioase răsfirate şi pe care n-am dori să le uităm.
Cea mai controversată operă a lui Carl Gustav Jung, Cartea Roşie, este acum și în România. Cea de-a opta traducere a Cărții Roșii (înaintea celei în franceză, lansată abia acum trei zile) reprezintă cel mai îndrăzneț proiect de până acum al editurii Trei.
Jurnalul din 11 septembrie (TVR Cultural).
Cartea aceasta e ca un strigăt. Ţipătul unei adolescente singuratice, care îşi descoperă cu mânie şi fragilitate sexualitatea, care se blindează într-o lume ciudată, numai a ei. La 15 ani, Melanie se transformă în faţa oglinzii în personaje din picturi celebre, se lasă speriată şi mângâiată de tenebrele nopţii, citeşte cărţi pline de erotism. Se delimitează de fraţii cei mici, se crede matură, îşi pune întrebări legate de Dumnezeu, despre care trage concluzia că trebuie să fie foarte singur. Aşa, cam ca ea. Este o fată bogată, care îşi aşteaptă acasă părinţii plecaţi peste Ocean.
G. Puia Negulescu, G. Mencinicopschi și Șerban Puia Negulescu vă recomandă un nou titlu pentru raftul de cărți esențiale pentru un stil de viață sănătos. Autorii cărții Vindecarea alternativă, medicii Jorg Grunwald şi Christof Janicke, au un trecut puternic ancorat în cercetarea ştiinţifică privind dezvoltarea medicamentelor pe bază de plante şi utilizarea acestora în diferite afecţiuni ale organismului. Cărţile editate şi cele peste 200 de articole publicate în reviste internaţionale de prestigiu, cumulul ştiinţific în cei 20 de ani petrecuţi ca experimentatori, îi recomandă ca autorități în domeniul medical.
Esențele rare vin în recipiente mici, așa se spune, și nu cred că se aplică doar parfumurilor. E la fel de valabil și în cazul cărților și al autorilor care te surprind la un moment dat cu o piesă dintr-un altfel de registru decât cel cu care te obișnuise. Este exact ceea ce face Alex Leo Șerban în Litera din scrisoarea misterioasă. Această carte este disponibilă în premieră în format electronic pe www.elefant.ro, în traducerea de excepție a Antoanetei Ralian.
Nu m-am gândit niciodată la moarte cu simpatie. Sau cu acceptare. Sau cu înţelegere. Cred că sunt un om normal, pentru care moartea e un gând îndepărtat, un eveniment nefericit şi un prilej de temeri constante. Încă mai am timp sa fac pace cu ea. Sper! Moartea poate fi uneori simpatică. Amabilă. Agreabilă. Afabilă…ca să începem cu litera a din lista sa de referinţe. Nu e drăguţă, nu vine niciodată când e aşteptată, e ca o damă capricioasă care îşi schimbă poftele cât ai clipi. Mai are şi eşecuri, uneori vine dar pleacă bosumflată, pentru că viaţa învinge. Are tot timpul din lume pentru a contempla fragilitatea umană, pentru a zugrăvi sufletele în culori şi pentru a vedea cerul în tonuri diverse şi pentru a spune poveşti. Şi chiar e o povestitoare talentată. Sensibilă. Cu simţul umorului. Impresionabilă. Directă. Profundă.
Franzen practică înverşunat exerciţiul de bază al limbajului literar. Scrii un roman ca să pui în scenă păreri greu de exprimat şi de demonstrat altfel în birocraţia intelectuală contemporană. Scrii un roman ca să oferi secţiuni şi mostre dintr-o societate, epocă, fără să te chinui cine ştie ce să impresionezi, să te dai mare artist nonconformist. Şi mai scrii roman aşa cum trăieşti: când inerţie, când intenţionalitate, când lene – iese doar cu ceva noroc, ceva onestitate, ceva oportunism-populist, teme la modă.
Copiii din ziua de azi s-au născut, probabil cu gena informaticii implantată. E o generaţie care funcţionează mai mult din butoane, care are în ochi sclipire de Vista-Dumnezeu-ştie-care şi care vorbeşte într-o limbă ciudată, unde literele se amestecă haotic cu cifrele. Tinerii adulţi deja se află cu un pas înaintea bătrânilor adulţi, la viteză de reacţie, telefoane şmechere, calculatoare care fac totul pentru tine. Este lumea lor, o lume cu nimic mai bună sau mai rea decât cea a copiilor de acum, să zicem, un secol. Cartea Little Brother vorbeşte despre astfel de liceeni.