Pentru că nu înţeleg ce citesc, elevii din clasele I-IV vor avea o oră specială de lectură, iar cei din V-VIII secvenţe de lectură la materiile principale. Începând din toamnă, învăţătorii şi profesorii îi vor învăţa pe elevi cum să înţeleagă ceea ce citesc din manuale şi nu numai. În clasele I-IV va exista o oră specială de lectură, iar în V-VIII vor fi secvenţe de lectură pentru fiecare materie în parte. Aceste secvenţe înseamnă, de fapt, câteva minute din timpul unei ore în care tot ceea ce trebuie să facă elevii este să înţeleagă informaţia citită, fie că este vorba de ora de limba engleză, biologie, matematică etc. Pentru disciplina limba şi literatura română, va exista o oră întreagă de lectură.
Despre această carte un critic a spus că este bizară. Şi chiar este! Titlul cărţii este tradus ciudat, Ultimul vis al lui Freud. De fapt, el este Eating Pavlova, iar Pavlova este o prăjitură-tort care a atras rivalitatea între Noua Zeelanda şi Australia. În ambele ţări se consideră că această prăjitură a fost inventată în onoarea balerinei celebre care dăduse spectacole acolo. Un antropolog culinar trnașează conflictul și spune clar că a găsit reţeta în 1933, la doi ani după moartea balerinei. El susţinea că în 1926, marea balerină fusese în Noua Zeelanda şi locuise la hotelul Wellington. Şeful bucătăriei hotelului crease o prăjitură pentru ea care urma să-i poarte numele…
Pe 16 august 2011 prestigioasa editură americană Houghton Mifflin Harcourt va lansa The Days of the King (hardcover edition), versiunea în limba engleză a romanului Zilele regelui de Filip Florian, apărut la Polirom la sfârşitul anului 2008. Traducerea îi aparţine lui Alistair Ian Blyth. The Days of Kingeste cea de-a doua carte a lui Filip Florian publicată de Houghton Mifflin Harcourt, după Little Fingers (Degete mici), din 2009. De această dată, The Days of the King va fi disponibil şi în format electronic (Kindle edition).
În cadrul colaborării cu mine, elefant.ro mă seduce și mă leagă de catargul lecturii ca pe un Ulise coruptibil, trimițându-mi teancuri de cărți pe care le ierarhizez și le re-ierarhizez cu febrilitate. De data asta mi s-au lipit de mână două cărți, cerându-se una pe alta precum yin și yang: Planetarium, integrala Science Fiction & Fantasy a lui Cristian Tudor Popescu și Fizica imposibilului a lui Michio Kaku.
1Q84 merită să fie un bestseller. A vândut în Japonia câteva sute de mii în primele săptămâni. Haruki Murakami e unul dintre acei autori (foarte rari) bine vânduţi pe merit. Mijloace simple, naraţiuni cristaline (asta atunci când le ies cărţile, …
Ce te faci când te îndrepți înspre viață, cu aripile larg deschise, cu începutul în vârful degetelor, cu mirosul aventurii și cu excitația așteptării în nări? Și în loc să planezi lin, fix din seara absolvirii facultății, cunoști pe cineva atât de șocant și dezinvolt și îl iubești din prima secundă? Ți se dă toată lumea peste cap sau îți urmezi nebuniile, păstrând în suflet și persoana cu care ai petrecut o noapte, la început de viață? Dexter și Emma încep să își scrie povestea într-o zi de 15 iulie, ziua în care, printr-o coincidență, m-am apucat și eu să citesc cartea O zi, de David Nicholls.
Nu știu sigur cum funcționează foștii președinți, dar se pare că vara este anotimpul lor preferat pentru lansat volume impresionante de memorii. Moda se pare că a fost lansată de președinții americani de la Truman încoace, care și-au scris memoriile pentru a sta mărturie istorică despre modul în care au guvernat Statele Unite. „Citind istoria țării noastre m-am gândit adesea cât de mult am pierdut pentru că prea puțini dintre președinții noștri și-au spus propria poveste. Ar fi fost foarte util să știm mai multe despre cum au gândit și ce i-a determinat să ia anumite decizii, scria Harry Truman. Dwight D. Eisenhower a fost cel mai talentat memorialist, alături de citate din discursurile sale inserând și păreri ale oponenților sau ale susținătorilor săi. Președinții Bush au tratat doar anumite perioade din mandatul prezidențial, după criterii numai de ei știute.
N-am citit niciuna dintre cărțile lui Stieg Larsson, dar am vrut să văd ce scrie femeia care a trăit cu el 32 de ani și care nu beneficiază de niciunul din drepturile de succesiune de după moartea lui. Cartea Evei Gabrielsson, Millennium, Stieg și eu e ca un strigăt Bagați-mă în seamă! Am fost aici când a creat Larsson celebra trilogie, am și eu contribuția mea, vreau și eu ceva din ea. Nu zice chiar în cuvintele astea, dar în fiecare capitol găsești nenumărate dovezi de acest tip.
Mic experiment. Dat o căutare cu sex şi ales două titluri la întâmplare din cele câteva zeci de rezultate: Hot sex, de Tracey Cox şi Sexualitate şi putere în Roma Antică, de Paul Veyne. Sexul are o calitate specială: nu prea iese conform planului când eşti prea obsedat de el („lumea te simte că eşti disperat, vorba reclamei pentru adolescenţi de la Sprite), nici când vorbeşti prea mult despre el.
La Cairo e cald, cum e totdeauna în iulie și, în plus, stăruie o acalmie ciudată, care poate să anunțe orice: dar asta se întâmplă, aproape fără excepție, după răsturnări bruște, după revoluții ori după reașezările ciclice ale Istoriei. La Cairo e cald, iar jocurile par, în parte, făcute.
După faptă și răsplată este continuarea romanului Istorii de caz, cu care are în comun personajul cvasicentral Jackson Brodie. Dacă în prima carte Brodie avea un destin complicat și era în pragul depresiei, aici e mai optimist, proaspăt îmbogățit și cu o parteneră nouă – dar care nu prea îl apreciază. De unde reiese că talentul detectivistic și darul de a intra în bucluc o dată la câteva zile nu se asortează cu viața de cuplu.
Lauren Weisberger este una dintre scriitoarele care promovează genul chick lit - beletristica pentru femei singure, de carieră, aflate în căutarea unui partener şi preocupate să arate cât mai bine. După succesul cărţii Diavolul se îmbracă de la Prada au urmat romanele Vreau să fiu V.I.P şi Pe urmele lui Harry Winston. Cartea Diavolul se îmbracă de la Prada a fost un succes remarcabil pentru că promitea să dezvăluie din secretele marilor reviste de fashion. Iar Weisberger, fosta asistentă a celebrei Anna Wintour la Vogue US, a avut grijă să intensifice efectul succesului editorial prin vânzarea, în paralel cu manuscrisul, a drepturilor de ecranizare. Iată câteva pasaje din interviul publicat iniţial în revista The One, în urmă cu câţiva ani.